Grăbește-te, iubire

Grăbește-te iubire, curând plecăm la drum
Dorita Dimineață s-apropie de-acum,
Dezbracă-te de toate lumeștile poveri
Îngroapă-ți în uitare durerile de ieri
Și-aruncă toate-a lumii bicisnice comori...
Nebunii să le-adune, fă-ți pașii mai ușori
Renunță la podoabe, le-aruncă la săraci
Doar unica podoabă a lacrimei s-o-mbraci.
Cu roua curăției privirile să-ți speli
Pe veci să piară urma trecutelor greșeli
Cu ultimul adio sărută ce-a fost drag
Și nu privi în urmă când trecem peste prag.

- Ne-a fost frumos tot drumul de când ne-am întâlnit
Dar cel de-acum e veșnic nespus mai strălucit.
A fost frumoasă viața din care-acum zburăm
Nebănuit mai dulce e care-o-ntâmpinăm.
- Împarte și mai grabnic tot ce mai datorezi
Din tot ce-ai strâns pe lume nimic să nu-ți păstrezi.
Despovărați de toate să ne desprindem goi
- Tot ce-am trimis nainte, ne-așteaptă pe amândoi.