Glasul Păstorului

În noaptea-ntunecoasă
Se-aude o strigare,
Un glas duios ce cheamă
Pe miei de la pierzare.

E glasul unui Baci
Milos și iubitor
Ce calcă printre maci
Cu pas hotărâtor.

Pe nume El îi strigă
C-au rătăcit prin temeri,
Ochii-s gata să plângă
Ca după multe pierderi.

Brațul Său caută
Prin mărăcinii deși,
Prin iarba înaltă
Pe cei ce sunt aleși

Să poarte-n lumea asta
Al Său Nume, Iehova,
Că în viața tumultă
Doar ei pot spune: "Ava!"

Ascultă, nu auzi?
Te cheamă pe nume.
Dintre atâtea oi
Te strigă pe tine.

Răspunde-I, nu mai sta!
Te strigă blând Păstorul;
Aceasta-i șansa ta
Să te întorci în staul.