Glasul Lui

Vorbește Domnul, și cheamă pe toți,
În zori, El deschide a cerului porți,
Cu vuiet adânc și glas de furtună,
Doar cu un semn, pe toți ne adună.
Ah, ce chemare se-aude din cer:
" Vreau să Te văd, acum, Israel ! "
A Domnului voce, de tunet, răsună,
Şi cine mai poate în cale să-i pună,
Jertfe , şi tauri, şi ţapi mistuiţi,
Când a Stapânului e pământul, cu tot ce priviţi?
...

Și cerul răsună cu pământu-mpreună:
" Nu mai vreau jertfe pe-altare străine,
Ci inimi supuse, de dragoste pline,
Vreau trupul tău, o jertfă vie,
Vreau timpul tău, al Meu să fie,
Vreau cu credință, și-ascultare,
Să-Mi mulțumești în ceas de înserare,
Vreau promisiuni puse în faptă,
Acestea-s jertfe fără pată. "

Așa striga-va Dumnezeu, în ziua judecății:
" Ai ascultat ce am spus Eu, și ai slujit dreptății?
Ai pus cuvântul Meu făclie, în noaptea lumii reci,
Sau ai urzit nemernicie, pierzându-te pe veci? "
...

O, ce viziune-nficoșată, descrisă-i în Scriptură,
Nu te întrebi, o, frate, lucrarea ta e bună, sau se preface-n zgură?
În ani de pocăință, pe cale ai umblat,
Sau des te-ai abătut cu gândul necurat?
Cuvinte dulci pe gură, adesea ai rostit,
În timp ce înăuntru-ți ardea ura mocnit?
În cuvântări elaborate, despre Hristos mereu vorbeai,
Dar legile nu-s pentru tine, și nici Cuvântul nu-l iubeai...

Să ne verificăm cu toții: Oare-am uitat de Dumnezeu?
În goana cea nebună-a vieții, mai știu care e țelul meu?
Nu mai știm oare că ne-așteaptă o sfâșiere pe vecii
Sau o cunună minunată, să ne aducă bucurii?

Să-L lăudăm, să-I mulțumim,
Și-n toate să Îl proslăvim,
El merită, nu merit eu, căci El e Domnul Dumnezeu,
Ce-a mântuit poporul Său.