Glasul inimii

Ooo... Tu Doamne-ascultă glasul, inimii care se stinge,
Așteptarea-ndelungată, ooo... Preasfântule... o frânge,
Obosită este astăzi, deznădejdea tulburată,
Inima vrea să îmi vadă, azi în lanțuri ea legată.

Ooo... Isuse-ajută-mi glasul, să ajungă până sus,
Să coboare ajutorul, ca să duc ce am de dus,
Nu lăsa astăzi ca norii, să-l oprească Domnul meu,
Căci din inima zdrobită, urcă către Dumnezeu.

Nu lăsa să-l bată vântul, căci putere nu mai are,
El cu vântul ca să lupte, lupta este mult prea mare,
Tu oprește Tată vântul, glasul meu până la Tine,
Să ajungă fără piedici, fluturat printre ruine.

Netezește astăzi calea, glasului meu obosit,
Căci ar vrea să-l auzi Doamne, când el strigă Domn iubit,
Când el către Tine Tată, se înalță-n zori de zi,
Dar și în răcoarea nopții, își dorește-a preamări.

Tu Stăpânule a toate, cerul să-l deschizi acum,
Mi-aș dori... ca Tu Isuse, glasul meu pe-al crucii drum,
Să-l asculți, căci el întruna, către Tine Domnul meu,
Să răzbată își dorește, căci vrea ajutorul Tău.

Inima când ea te strigă, cu un glas care e stins,
Ea te cheamă ca putere, să îi dai... nu vrea învins,
Să îi fie Doamne glasul, el ca sa răsune vrea,
Să-l audă tot pământul, dar și-mpărăția Ta.

El să treacă peste marea, care-i uneori prea-ntinsă,
Care vrea să îmi înece, inima să fie-nvinsa,
Vreau să treacă el de munții, care tot s-au ridicat,
Ei în fața mea Isuse, eu când am înaintat.

Vreau s-ajungă pân-la Tine, și acolo Domn preasfânt,
Să-și găsească alinarea, să-mi aducă pe pământ,
Mângâierea Ta divină, ajutorul și putere,
Căci nu vreau să-mi fie glasul, Doamne unul care piere.

Doar Tu poți să-i dai lui viață, căci ea este-n mâna Ta,
Să dărâmi și ziduri groase, pentru a înainta,
Glasul meu el către Tine, ooo... Isuse, Domnul meu,
Căci o marea am dorință, să m-asculte Dumnezeu.