Glasul Domnului se-aude

Glasul Domnului se-aude, peste tot azi pe pământ,
El răsun-atât de tare, e-auzit de orice gând,
Cheamă suflete zdrobite, prinse-n lanțul celui rău,
Strigă Domnul prin războaie, prin urgii... strigă mereu.

Strigă El de sus... din ceruri, strigă astăzi ne-ncetat,
Să se-ntoarcă omenirea, de pe drumu-alăturat,
Căci e drumul spre peire, el în moarte va sfârși,
Și din moarte vre-o ieșire niciodată nu va fi.

Strigă Domnul să trezească, cu-a Lui strigăt mult ar vrea,
Azi pământul care nu e, după placul... voia Sa,
Sa-i oprească alergarea, care-l duce la peire,
Vrea azi Domnul, și să-l pună, pe un drum spre nemurire.

Vrea să-l scoată înc-o dată, din robia celui rău,
Strigă azi atât de tare, să se-audă glasul Său,
Strigă El în zorii zilei, auzit e și-n apus,
Căci acel ce azi se-aude, este glasul lui Isus.

El ne-aduce vestea bună, că îndată va veni,
El ne spune că-i aproape, că-n curând se va sfârși,
Suferințele prea grele, dar si-acea amărăciune,
Care-aduce osteneală, asta-i vestea ce ne spune.

Strigă fără de oprire, căci e timpul scurt acum,
Ce-a rămas până sfârșește, cel al mântuirii drum,
Nu vrea unul ca să piară, și azi strigă El mereu,
Să-și întoarcă toți vrea fața, către soare... Dumnezeu.

Strigă din înalt de ceruri, să audă un pământ,
Să-nțeleagă că-i vorbește, nu un om... un Domn preasfânt,
Să-nțeleagă că îl cheamă, viață veșnică să-i dea,
Și tot astăzi ce se vede... este-ngăduința Sa.

Strigă Domnul, strigă tare, El mereu tot va striga,
Sa alunge ațipirea, ce-i adâncă și e grea,
Vrea ca să trezească-ndată, omenirea și-un pământ,
Ce-a purtat-o-n suferințe, sus pe Golgota... în gând.
Amin(diana)