Glasul

Din ceruri se aude Glasul
Care răcneşte ca un leu
,,De ce-ai ales să fii rămasul
Pe-acest pământ făr-Dumnezeu ?,,

Opreşte-te, ascultă bine
Căci sunt pornit, deja-s pe drum
Unde mergi tu sunt doar ruine
Şi-ai veşniciei munţi de scrum

Opreşte-te la a Mea cruce
Priveşte cum sunt răstignit
Priveşte sângele-Mi cum curge
Şi cât de mult Noi te-am iubit

Opreşte-te şi la mormânt
Intră-năuntru şi priveşte
El este gol, căci Eu sunt Sfânt
Şi Sfânt e Cel, ce Mă iubeşte

Opreşte-te-n al Meu Cuvânt
Şi vei vedea de la-nceput,
Eu am fost viu, şi viu, azi sunt
Căci moartea Eu am doborât

Opreşte-te în casa Mea
Priveşte-ai Mei copii iubiţi
Chiar dacă duc o viaţă grea
Ei sunt ai Tatălui Meu sfinţi

Căci au ştiut să se oprească
Atunci când Glasul i-a strigat
Şi au dorit să se-nfrăţească
Cu Cerul veşnic, sfânt, curat,

N-au căutat nici o răsplată
Ci au dorit întotdeauna
Credinţă să le fie dată
Şi-a vieţii veşnică Cunună

*******************
Opreşte-te, ascultă-Mi Glasul,
Azi poate fi ultima dată
De-ai hotărât să fii rămasul,
Ne vom vedea la judecată

Şi-atunci, tu ce Îmi vei răspunde?
Căci totul te va osândi
Cărările-ţi, ce-au fost ascunse,
A ta sentinţă vor grăbi.

*******************
Opreşte-te, cât se mai poate
Opri din drumul rătăcirii
Şi-ascultă-Mi Glasul, ce te poate
Scăpa de ziua nimicirii.

Opreşte-te!!!

Amin!