Glas de Rugăciune

Glas de Rugăciune

Din splendoarea Sfântă, a Tronului-nalt
Doamne, Te rugăm, să Te înduri de noi,
Să pregăteşti drumu-n prea-mareţul salt
În lupta cea crâncenă, -a zilelor de-apoi,
Când apele-om trece, -n valuri de noroi!

Pe-altarul cel sacru, -al inimilor noastre,
Fă ca-n belşug proaspăt iubirea să ardă,
Şi-n stropi clari de aur în flăcări albastre,
Să străluce-n beznă, ea să nu se piardă
Ca şi-un far în noapte, solitar de gardă!

Vremi sunt tot mai grele! Ura se lăţeşte,
Dragostea-ntre fraţi, se stinge-apunând,
Pe-ale vieţii pagini, ea mereu descreşte,
Doamne, fii cu noi, mai mult ca oricând!
Fii cu orice suflet care, geme suspinând!

Semnele sunt sumbre, anunţând mereu
Că aproape-i timpul, secerişului cel copt,
Iar lucrarea noastră urcă-nspre-apogeu;
Rupând pâinea-n şapte şi dând-o în opt
Noi să strângem grâul până nu-i răscopt!

Aruncând pe ape, -al vieţii Sfânt Cuvânt
Este timpul propice, de voci consacrate,
Ducând Vestea bună pe-ntregul pământ
Pentru-a strânge grabnic roadele salvate
În jertfirea-Ţi sfântă, ce-s răscumpărate!

Toarnă acum din ceruri, binecuvântarea,
Ca-n vremuri de glorii,... Ploaia Timpurie!
Este timpul optim, de-a-ncheia lucrarea,
Cu zel, vestind lumii întregi, ultima solie
Prin Marea Strigare,... prin Ploaia Târzie!


Flavius Laurian Duverna
25 februarie 2007