GHIOCEL

GHIOCEL

De sub zăpezi ce-ascund pământul
Răsare blândul ghiocel.
Şi-afară-i frig ... şi bate vântul!...
Iar fulgii mari cad peste el.

Şi doar la noi e primăvară...
E-o zi cu strai sărbătoresc
Când ghioceii dau s-apară
c-un zâmbet cald, prietenesc.

O, ghiocel, floare plăpândă,
Ce veste oare ne aduci ?
Când gerul aspru stă la pândă
Pe care drum vrei tu s-apuci ?

Nu vrei cumva în casa noastră
Să te opreşti cât de puţin,
Să stai în vază pe-o fereastră
Cu-al tău duios şi sfânt alin ?

Se simte vântul pe coline
Şi văd că tu nu poţi să vii.
Dar nu-i nimic, vin eu la tine
Cu un noian de bucurii.

Chiar azi e ziua mamei mele
Şi eu, copilul ei plăpând,
Alerg prin vânturile grele
Tot flori frumoase căutând.

Şi-acum, o, frate ghiocele,
Te rog cu dorul meu nespus
Să vii în casa mamei mele
De dragul blândului Isus!

El suferind mai mult ca tine
Pe crucea sfântă din Calvar
Ne-a smuls din beznele haine
Prin bogăţia Lui de har.

Din El eu îţi voi da o glastră
În care te vei ferici
Când vei zâmbi de la fereastră
Iar mama mea te va-ndrăgi.