Ghetsimani locul durerii

Ghetsimani locul durerii, a singurătății Sale,
Ghetsimani locul cu lacrimi, locul clipelor amare,
Locul marei stăruințe-n care Domnul se ruga,
Într-o rugăciune care, se sfârșea... cu voia Ta.

Locu-n care Suveranul, accepta umil, supus,
Ca să bea amărăciunea, ridicând privirea-n sus,
Ghetsimani locul zdrobirii, locul marei biruinți,
Prin el trec acei ce astăzi, sunt plăcuți în toate... sfinți.

Ghetsimani locul în care, Domnul era întărit,
Într-o lupt-atât de mare, când în ea a biruit,
Locul stropului de sânge, pe o piatră ce cădea,
Stăruind în rugăciunea, norul ce îl străpungea.

Locul plin de suferință, era el în Ghetsimani,
Unde-a fost vândut de Iuda, Domnul pe 30 de bani,
Locul unde mult prea mare, era lupta cea în toi,
C-un adânc lupta Stăpânul, într-un rece... crunt război.

Locul clipelor durerii, când El singur rămânea,
Începea în el calvarul, ce în față îl avea,
Azi și noi prin el să trecem, lupta ca să biruim,
Să stăm în singurătate, pe genunchi să mijlocim.

Să avem și noi gradina, Ghetsimani... ca și Isus,
Să luptăm pe drumul care, va sfârși în ceruri sus,
Să intrăm în ea ca Domnul, cu cel rău mereu luptând,
Ca Isus în rugăciune, lupta mare biruind.