Ghetsimani

Ghetsimani

Dacă vreodată ai pornit ,
Prin praful miilor de ani,
Să cauţi în duhul zdrobit,
Un Miel ce-a fost cândva jertfit,
Va fi un ceas când negreşit,
Vei trece şi prin Ghtsimani.

Vei întâlni mulţi peregrini,
Veniţi cu dorul de-a vedea,
Priveliştea unei grădini,
Acei îmbătrâniţi măslini,
Bujori înmirsmaţi şi crini,
Şi-o piatră ce ascunde-n ea,

Istoria de ne-uitat,
A Lui Isus ce plânge,
Pe piatra rece-ngenunchiat,
Atât de greu împovărat,
În cât sudoarea-I s-a schimbat,
În picături de sânge.

Spre Tatăl Sfânt din Cer, striga,
În chinuri ca de moarte,
Rugându-L dacă s-ar putea,
Paharul greu al depărta,
Căci vina mea şi vina ta,
Era prea greu s-o poarte.

Măslinii, martori de temut,
Depun azi mărturia.
Căci sunt acei ce au văzut,
Cum Iuda doar cu un sărut,
Ca un străin necunoscut,
Vându-se pe Mesia.

Sărmane om seteos de bani,
Scăldat în suferinţă,
De peste două mi de ani,
Un drum pavat cu bolovani,
Te duce până-n Ghetsimani,
Ca să găseşti credinţă..

Martie 2008 Ilie Belciu