GHEHAZI ŞI IOV

GHEHAZI ŞI IOV


Şi s-a dus Ghehazi-odată la profetul Elisei
tremurând ca frunza verde din grădinile cu tei.
-"Dar pe unde-ai fost Ghehazi?", l-a-ntrebat bătrânul sfânt.
- "Nicăieri!", răspunse robul cu privirile-n pământ.

- "Oare nu a fost cu tine duhul meu când ai plecat,
ca să-ţi vinzi minciunii tale sufletul deja-ntinat ?
Este vremea potrivită pentru daruri de argint,
azi când toţi avarii lumii se înşeală şi se mint ?

Şi mai sunt de trebuinţă haine şi livezi şi vii,
când atâtea conştiinţe zac pierdute şi pustii ?
Se mai cer turme de vite, robi şi roabe ca-n trecut,
când e gata ca să vină Mesia din nevăzut ?

Pentru vorba mincinoasă, pentru fapta-ţi de catran,
se va alipi de tine veşnic lepra lui Naaman."
Şi-a ieşit atunci Ghehazi de la vajnicul profet,
alb de lepră până-n creştet, ca un bulgăr de nămet.

*
Într-o altă zi, în slavă, în Consiliul cel divin,
a venit altă făptură tot cu gândul ca de spin.
- "Dar pe unde-ai fost, Satano ?", glăsuieşte Dumnezeu.
- "Pe pământ, într-o plimbare, să mă desfătez şi eu."

- "Oare Duhul Meu cel veşnic n-a văzut tot ce faci tu ?"
Şi umflându-se în pene a răspuns Diavolul: - "Nu!"
- "Şi-ai văzut tu pe acela care se numeşte Iov ?"
- "Cum să nu aud de dânsul?! E doar scris în ăst hrisov!"

Perorând cu aroganţă Cel Rău mai dădu dovezi:
- "Da, acesta Te slujeşte. Dar Stăpâne, Tu ce crezi,
dacă-i vei lua averea şi mulţimile de slugi,
turmele de oi şi vite Te va mai chema în rugi?!..."

- "Eu ţi-l dau pentru o vreme, însă fără să te-atingi,
de suflarea vieţii sale, să te lupţi doar să-l învingi."
Şi-a trecut prin suferinţă Iov, bătrânul patriarh.
Dar a stat în orice clipă lâng-al inimii Monarh.

El a zis întotdeauna: "Domnu-mi dă şi Domnu-mi ia!
Neclintit pe temelie Îl voi binecuvânta!"
Suflete ce-n suferinţă încă nu vezi nici-un ţel
poţi răbdând cu greu întrânsa să vorbeşti şi tu la fel?!

Nu uita că orişiunde-n lumea largă ai să mergi,
şi de câte ori în viaţă spre vreo ţintă-ai să alergi,
Duhul Tatălui din ceruri te va însoţi mereu.
Nu uita deci niciodată că există Dumnezeu!

El va cere socoteală de trăirea orişicui.
De mânia Lui cea dreaptă nicăieri scăpare nu-i.
Dar de vrei în cer să aibă fapta ta un larg ecou,
să-L primeşti chiar azi pe Domnul care-ţi dă un cuget nou.