Geneza Versului

Geneza Versului

Când liniştea este deplină
În noaptea cu dorita tihnă,
Există-o forţă care înclină
În mintea-mi clară şi senină
Balanţa cea pentru odihnă.

Şi gânduri multe, inspirate
Le-aştern atunci pe hârtie,
Legându-le în versuri toate
În rime-n rând fiind aşezate
Să sune-n dulcea armonie.

Căci niciodată, mai prejos
Un subiect nu vine-n minte,
Ca noaptea în vers frumos,
Ce stăruie din minte scos
Şi vrea o naştere fierbinte.

Atunci mă scol, şi mă ridic
Şi pentru scris caut hârtie,
Şi tot gândind câte un pic
Se leagă versuri din nimic,
Conceptele prind viaţă vie.

Astfel idei se încheg rapid
Legându-le în dulci cuvinte,
Cu râvnă mare-n dor avid
Ca apa într-un pământ arid,
Ce cade-n glia cea fierbinte.

Atunci de roade încărcată
Ea potoleşte orice făptură;
Cum şi gândirea aşteptată
Prin revărsarea cea curată
E pusa-n rimă şi-n măsură.

Şi-astfel, ia naştere poezia
Cu versul ei dulce, sublim,
Ce poate-aduce, armonia
Ce-n Domnul redă bucuria
În viaţa aceasta ce-o trăim.

Flavius Laurian Duverna
20 mai 2008