Gelozia Divină

Cu dragoste Eu te-am creat,
Din toate ale Mele Eu ți-am dat,
Tu ai ales să pleci mai departe,
Să nu Mă asculți, căci Eu îți sunt Tată.

Eu te-am lăsat să trăiești în Eden,
Fiindcă fiu te-am creat, să trăiești tu etern,
Trăiai tu bine, aveai tu de toate,
Și totuși o piedică aveai tu în spate.

Tu ai ales să asculți de o reptilă?
Este aceea mai bună ca Mine?
Mă faci gelos în neascultarea ta
Și pe pământ Eu te voi alunga.

Nu ți-ai dat seama când tu ai plecat,
În loc să-ți ceri scuze, te-ai mâniat
Și de aceea muncești zile multe,
Pentru păcatul ce l-ai adus în lume.

Și totuși, din milă Eu pentru tine
Mi-am trimis Fiul să te salveze în lume,
Și nici acum nu vrei să Mă asculți,
Eu tot te strig într-una și tu nu Mă auzi.

Din gelozie pentru tine Eu te pedepsesc,
Căci sunt Dumnezeu și Eu te iubesc;
Fii ascultător tu de Fiul Meu
Și îți va fi alături când îți va fi mai greu.

Onorează sacrificiul mare al Fiului Meu,
Ca să aibă milă, să te scape El de rău;
Când tu nu asculți, alegi lumea, banii,
Așa de ușor ți se scurtează anii...

Îți mai dau o șansă, întoarce-te la Mine,
Căci lumea, ea se duce, se termină, știi bine;
Stai în ascultare, roagă-te mereu,
Și Eu, ca un Tată, te ascult ca fiu al Meu.

Gelozia mare o am Eu pe lume,
Este că nu vor să asculte de Mine;
Venirea Mea e aproape și vin în slavă mare,
Să judec cu putere, de la mic, slab, la cel tare.