GAIU

GAIU

Lângă mărul bun şi rumen e şi mărul pădureţ,
Iar cu Diotref tot timpul e şi Gaiu cel de preţ.
Ca apostol al iubirii şi de Duhul inspirat,
Foarte clar Ioan vesteşte Adevărul nouă dat.

Cine vrea să-l cerceteze pe prezbiterul cel bun
După roade-l va cunoaşte – n-are preţ cei răi ce spun.
Gaiu-i preţuia pe-aleşii cei trimişi de Dumnezeu
Şi-i primea cu bucurie dându-le curaj mereu.

El nu doar pe vreme bună se-arăta drept-credincios,
Ci ducea o viaţă sfântă şi-n context periculos.
Când se luptă diotrefii pentru-ntâietatea lor
Nu-i uşor să faci dreptate în al Domnului popor.

Nu-i uşor ca Adevărul să-l ai steag în vremea rea
Când veni-vor vânturi grele să lovească-n barca ta.
Unii vor lansa minciuna să te-atace furibund
Ca să vadă cum te clatini şi atingi al mării fund.

Remarcat în lupte grele pentru-al crucii adevăr,
Gaiu a rămas acelaşi când luat era-n răspăr.
Lupta lui mereu totală trupul i-a secătuit,
Până şi bătrânu-apostol sănătate i-a dorit.

Te induce în eroare dragostea făr-adevăr;
Nimeni nu mănâncă mere doar din florile de măr.
Fără dragoste divină, adevăru-i doar un vis.
El pe nimeni nu convinge dacă nu-i din Paradis.

Gaiu ştie toate-acestea, însă, nu şi Diotref
Ce-n Biserică se crede mai mereu un mare şef.
Cum să lupţi cu firea veche dacă n-ai pe Duhul Sfânt
Ca pe-a Cerului comoară în al tău vas de pământ!...

Să sporim în duhul nostru prin Isus cel înviat
Ce ne-a dat o nouă viaţă şi veşmântul Lui curat.
Diotreful firii noastre să stea-n cuie răstignit
S-arătăm prin fapte bune Dumnezeu cum ne-a iubit.