Gadara

N-a fost un suflet prețuit precum un porc bine hrănit,
N-a cântărit un suflet greu când M-am atins de-al vostru leu.

Când ați știut că e salvat din mormânt eliberat,
N-ați alergat cu gând curat bucuroși de ce-ați aflat.

M-ai degrab' v-ați adunat să plângeți porcul cel scăldat
Și într-un glas M-ați implorat să părăsesc locul aflat.

Ce prețuiești în drumul tău? Îți pasă de destinul său?
Te doare-un suflet întristat? Îl vezi măcar, încătușat?

La ce te-aduni cu-n singur gând? Ce te unește? Care cânt?
La ce renunți, de te-ar costa eliberarea altuia?

Ce porc hrănești în viața ta? Tărâța ta, cui o vei da?
Un lucru-atât de neînsemnat Te-a întristat, c-am lepădat.

Ce dor hrănești în viața ta? Uită-te adânc în ea,
Dacă viață n-ai avea la ce folos ai aduna?

Mai prețioși ca ochii lui văzând lumina soarelui,
Ce-ntrece gândul orșicui, și vrea mireasma Duhului...
Ce poți afla?

Mai prețios ca lacrima ce-i spală rana, adâncă, grea,
Îmbrăcat în haina Mea, ce poți vedea?

Mai prețioși ca ochii lui scăldați în pacea harului
Nimic nu vei putea vedea orișicât ai aduna...

Mai prețioși ca ochii lui, tânjind Cuvântul Cerului,
Descătușat și înălțat la rang de fiu de Împărat
Nu poți afla...

Nu poți vedea...

Alungă gândul necurat și vin-o azi să fi salvat,
La fel să fi descătușat de sufletul împovărat.

Că-n alt mormânt vei locui la fel ca cel ce-a fost găsit
pe drum pustiu, împrejmuit de duhuri ce-l țineau robit.

Că-n alt mormânt vei locui de nu dorești a te trezi,
Acum cât drumu-i vizitat, de Mine, Cel Crucificat!

Mesia, ca să fii salvat! ! !