FUNII DE IUBIRE

FUNII DE IUBIRE


Coborât fiind în groapă
de vrăjmaşi, cândva, profetul
şoapte negre de-ndoială
i-au umplut degrabă pieptul.

Iată glasul ispitirii
printre norii ce se-adună:
"Ieremia, unde-i Domnul
ce-L slujeai în vremea bună ?

Nu ţi-e Iahve adăpostul ?
Cum de-ajuns-ai în noroaie?!"
Suspinând în duh bătrânul,
parcă inima-i se-nmoaie.

"Doamne, Te-am slujit o viaţă.
Dă-mi, Te rog, acum putere
să rezist, să nu mă clatin
sub povara de durere!"

Şi deodată neagra umbră
ce-i întunecase gândul
se pierdu în zări albastre,
pe profet din nou lăsându-l.

Chiar în clipele acelea,
într-o groapă-atât de-adâncă,
biruindu-şi îndoiala
se ruga profetul încă:

"Doamne numai Tu ştii totul!
Ştii că Ţi-am vestit Cuvântul
printre oameni plini de ură,
care mi-au săpat mormântul.

Apără-mă Tu, Stăpâne!
Vântul nopţii suflă rece.
Îmi alină suferinţa,
ce spre Tine mă petrece!"

Dar nici nu-şi sfârşise ruga,
când se-apropiau deodată
paşii unui om cucernic
şi cu inima curată.

Ebed-Melec, etiopianul,
famen-dregător la curte,
îl convinse pe-mpăratul
ţării, ruga să-i asculte:

- "Domnul meu, te rog, dă-mi voie
să mă duc să-l scot din groapă
pe profetul Ieremia
şi să-i dau pâine şi apă!"

Zedechia îl aprobă
cu bunăvoinţă rară:
- "Du-te şi să-l scoţi de-acolo
cât mai grabnic, să nu moară!"

Şi luând treizeci de oameni,
nişte funii ajutoare,
multe zdrenţe învechite,
famenul porni în zare.

Ieremia stă şi-ascultă:
"Vine oare şi armata? ...
- "Pune-ţi zdrenţele sub funii
şi la subsiori! Fii gata!"

Şi l-au tras atunci afară
pe profet plin de suspine,
cu noroiul pe picioare
sub lumina lunii pline.

Famenul şi-nsoţitorii
îl priveau ca pe-o minune:
un bătrân cu plete albe,
ca o sfântă rugăciune.

Fapta lor cea curajoasă
l-a salvat pe Ieremia,
când acele funii groase
s-au unit cu omenia.

*
Câte funii de iubire
n-a întins cerescul Tată,
prin Isus, să ne salveze
şi din groapă să ne scoată! ...

Când aproape fără viaţă
noi zăceam în groapa-adâncă,
Domnul ne-a întins o mână
şi ne-a aşezat pe stâncă.

Tu, ce zaci de multă vreme,
în noroiul cel mai negru,
dar te crezi om cumsecade
şi pretinzi că eşti integru,

faptele de necredinţă
tot mai jos vor să te-afunde,
într-o groapă-ntunecată,
unde raza nu pătrunde.

Însă Domnul, Creatorul
şi al soarelui şi-al lunii,
către tine Se îndreaptă
cu-ale îndurării funii.

Ele ţi se-aruncă-n groapă
cu un glas de "Maran atha!"
Domnul păcii îţi vorbeşte:
- "Pregăteşte-te, fii gata!"

Mâna lui Isus e-ntinsă.
Ieşi din groapa rătăcirii!
Strânge-n pumnii tăi mai bine
funiile mântuirii!