Frumusețea rugăciunii

Ce dor ma apasă iar în piept și ce-i strigarea ce ma-ncearcă?
Și-n locul tainic iar pornesc, Isus I-acolo și m-aşteaptă...
Și ce-aş putea să-I spun? Ce oare încă nu I-am spus?
Căci toate dorurile mele pe altar de jertfă le-am adus...
Și toată starea mea de acuma nu am cuvinte s-o descriu...
Ce pot să-I spun? Isuse, Tu mă cunoști mai mult decât mă știu...

Tu știi cât am umblat și unde... știi cât de jos am fost chiar ieri...
Mă recunosc prin lacrima fierbinte, mă reîntorc de nicăieri...
Și duhul meu mâhnit n-o dată, de multe ori L-ai mângâiat
Mi-ai dat să beau divina-Ți apă și drumul l-am continuat...
De atâtea ori Te-ai aplecat spre mine, cine sunt eu de mă asculți?
Eu nu înțeleg cum din atâta lume alegi pe-ai Tăi să-i faci spre slavă terebinți...
Când Tu cobori prin rugăciune, când lacrimi pe obraji se scurg
Ce doruri stingi... de parcă îngeri în jurul nos' cu drag se strâng
Și verși prin Duhul Tău cântare, splendori, iubire-n valuri revărsare
Ce mângâieri, ce ridicare, puterea Ta biruitoare chiar și balsam de vindecare...
Mai sunt și rugăciuni pierdute... rostite-n grabă când plecam
Nemulțumindu-Ți pentru toate când înapoi mă întorceam...
A fost când am strigat spre Tine iar Tu priveai cu ceru' închis...
Căci nu credeam nici o fărâmă din rugăciunea ce-am adus...

Te poți ruga fără credință? Să-ți pară rău fără regret?
Poți mulțumi fără recunoștință? Poți judeca far'să fii drept?
Ce taine stau ascunse-n rugăciune că de atâtea veacuri a rămas?
Să fie un obicei anume? Să stai acolo, auzi, un ceas...
Şi să te lupți cu tine însuți pan' ce-L câștigi pe Dumnezeu
Și apoi El va lupta cu tine, va birui și-n locul tău...

Atâtea lucruri ni se spune despre acei înaintași
Ce s-au luptat în rugăciune iar eu nepăsător s-o las... ?
Când în ascuns se adunau sărmanii să se-alipească în Hristos
Să ne rămână mărturie c-au stăruit cu un folos...
Căci ne-a rămas învățătură să nu cedăm în strâmtorări
Dac' un judecător ce-i rău se-ndură cu mult mai mult se-ndură Cel Îndurător...
Eu când m-aplec în rugăciune să cad visând de gânduri dus?
Când Domnul, chiar și-n toiul nopții cerea putere Tatălui de sus...
Să fac în duhul meu o rugăciune? Ce vrea să spună acest Cuvânt?
Decât ca ruga mea să fie făcută-n Duhul Tău cel Sfânt...
Floarea fainii frământă și-un untdelemn curat adus
O jertfa mistuită-n dimineață legată-n alta în focul din apus
Aceasta-i jertfa necurmată, jertfa cea cu miros plăcut
Adusă-n dar lui Dumnezeu încă din vremea de-nceput...
Trezește-mă, o, Doamne, din felul meu de a mă ruga
Zidește-mi Tu din nou altarul și mistuiește jertfa mea...