Frumusețea creației

Frumusețea creației

Tot ce a creat Dumnezeu e minunat;
Pământul, marea, omul și cerul înstelat
Peștii mării, păsări și multe animale
Și omul a dat nume pentru fiecare.

Privind cerul înstelat mi-am adus aminte
De un copilaș ce a spus aceste cuvinte:
Mamă, dacă cerul e atât de frumos pe dos
Cât de frumos pe față l-o fi creat Hristos?

Dacă un copilaș a știut să aprecieze
Ce însuși Dumnezeu a știut să creeze,
Să apreciem și noi lucrarea minunată
Făcută cu măiestrie de al nostru Tată.

Dacă privim la florile ce-s parfumate
Și cu atâta dibăcie au fost colorate,
Ne minunăm de atâta splendoare
Ce a pus Domnul în fiecare floare.

Tot felul de copaci după soiul lor
Au fost creați de Domnul Domnilor
Și oricare copac poate fi întrebuințat
De om care-i cu înțelepciune înzestrat.

Sau munții care au atâta zăcăminte
Ce omul nu le poate descrie în cuvinte,
Câmpii mănoase și dealuri cu pășuni
Toate acestea sunt minuni...

Despre izvoare și râuri ce se varsă în mare
Și tot nu se umple, ți-ai pus întrebare?
Asta e o altă minune vădită
Ce nu poate fi nicicând tăgăduită.

Marea cu soiuri diverse de pești,
Misterele din apele adânci și reci,
Domnul le cunoaște că El le-a creat
Într-un mod atât de minunat.

Creația e vastă și n-o pot descrie
În câteva rânduri pe hârtie.
Cu înțelepciune Domnul a creat
Totul în modul cel mai minunat.

Iar omul creat cu atâta tandrețe
După chipul Domnului cu atâta frumusețe
I-ai dat Doamne grai și poate spune
Ce mare e a Ta înțelepciune!

Că păsări și animale nu pot să grăiască
Doar pe om L-ai creat să vorbească,
Puțin mai prejos de îngeri l-ai făcut
Și asta pentru că așa ai vrut,

Cu slavă și cu cinste l-ai încununat
Deși omul nu a meritat.
Peste tot ce ai creat L-ai pus să stăpânească
Arătându-Ți dragostea Dumnezeiască.

Totul a fost creat cu un scop bine definit
Pentru omul de Dumnezeu iubit,
Ce mare har, ce mare bunătate
Că pentru om au fost create toate.
Amin