Frumusetea

Vad frumusetea in fiecare rasarit de soare,
In razele duioase ce-mi mangaie obrazul,
In stropii de lumina, in nisipul sub picioare,
In pescarusul alb, pe stanca, ignorand talazul.

O vad in ganguritul de copii,
In zambetul nevinovat,
In macii rosii din campii,
Intr-un sarut in seri tarzii furat.

Vad frumusetea in fiecare pom ce plange,
In frunza aurie, in fiecare floare,
In apa cristalina a izvorului ce curge
purtand prin muntii falnici o tainica cantare.

O vad in lacima de bucurie-a unei mame,
In ruga-n ceas de seara pe genunchi,
In poza favorita-n dosul unei rame,
In spicele de grau cuprinse in manunchi.

Vad frumusetea in fiecare fulg de nea,
In turturii la stresini, in florile de ghiata,
O vad in noaptea rece in zambete de stea,
In bruma pe coline in zori de dimineata.

O vad in serile tarzii de iarna la bunici,
Si in povestile cu zane si cu zmei,
Cu Feti-Frumosi, cu Alba ca Zapada si pitici,
Si cu balauri printre-ntunecatele alei.

Vad frumusetea in primii ghiocei,
In viorele, in branduse si narcise,
O vad in muguri, in florile de tei,
In portile spre-o Noua Viata larg deschise.

Vad frumusetea in tot ce ne-nconjoara,
In viata noastra simpla pe pamant,
Vad frumusetea ca piatra scumpa, rara,
Ce ne-a fost daruita s-o purtam la piept de Cel Preasfant!