Frumos e drumul către Tine

Frumos e Doamne drumul către Tine,
Cuvântul Tău e-atât de minunat,
Îmi este alinare în suspine,
Lumină-n vremea grea ce s-a lăsat.

Frumoasă-i calea către veșnicie,
Când întristarea eu o întâlnesc,
Căci Tu-mi aduci mereu doar bucurie,
Și-n întristare spun că te iubesc.

Când razele de soare cad din ceruri,
Eu simt fiorii Duhului Tău sfânt,
Atunci când pasul meu cu greutate,
Pășește către Tine pe pământ.

Frumoasă-i clipa binecuvântată,
Când simt mereu în ea prezența Ta,
Atunci ființa mea este purtată,
Pe aripi de iubire-n slava Ta.

Acolo îmi găsesc eu fericirea,
Și pacea care-atât am căutat,
Căci Doamne-ntotdeauna... doar iubirea,
E tot ce mi-am dorit... și am aflat.

Eu am aflat că în a Tale brațe,
Eu tot ce-n viață nu am cunoscut,
Acolo voi găsi, si niciodată,
Pe ele nu voi fi un fiu pierdut.

Frumos e-atunci când Doamne împreună,
Călătorim spre Țara cea de vis,
Acele clipe, ooo... sunt minunate,
Sunt cele ce mă duc în Paradis.

Mă duc departe de pământul care,
E plin de suferință și amar,
Căci dragostea de Tine-ntotdeauna,
Zdrobește dintre noi orice hotar.

Iubirea-mi dă răbdare-n încercare,
Putere-n neputință scump Isus,
Îmi dă speranță, și-o nadejde vie,
Că ne vom întâlni în ceruri sus.

Frumoasă-i viața Doamne doar cu Tine,
Căci singur niciodată eu nu sunt,
În lupta cu puterile străine,
Eu lupt cu Tine-n inimă... în gând.

Nimic nu-i mai frumos, decât de Domnul,
Să fiu ales eu pentru veșnicii,
Oricât de mare mi-ar fi suferința,
În ea eu te aștept ca Tu să vii.

Ooo... Domnul vieții... mântuirii mele,
Atât e de frumos cu Tine-n ea,
Iubirea ce mi-ai dat mereu mă face,
Să ard de dor de Tine... slava Ta.

Plăcut mă arde focu-aprins în mine,
Ce clocotește-n inimă mereu,
E deagostea divină ce mă face,
S-alerg pe drum spre Tine Domnul meu.

Nimic de Tine nu mă mai desparte,
Căci Doamne azi pe noi ce ne-a unit,
Nu este vre-o putere s-o dărâme,
Căci dragostea... ea este-un infinit.