Frumos e drumul către ceruri

Frumos e drumul către ceruri,
Chear și atunci când este greu,
Că-n luptele cele mai crunte,
Simt dragostea lui Dumnezeu.

Frumoasă-i calea cea îngustă,
Atunci pe ea când eu pășesc,
Acele mari comori ascunse,
Care-s cerești... eu le găsesc.

Frumoasă este-acea lumină,
Când din adânc eu o zăresc,
Frumoasă e eliberarea,
Când lanțuri mă încolăcesc.

De n-ar fi greu... nu mi-ar fi drumul,
Spre Cel care eu mi-l doresc,
Doar pentru El aud cum bate,
A mea inimă... că-l iubesc.

De n-ar fi greu n-aș vedea astăzi,
Atâtea raze coborând,
Peste a mea ființă slabă,
Când este dusă în adânc.

Nu aș simți nici mâna caldă,
Când trupu-mi este înghețat,
De umbrele care în noapte,
Pe mine m-au înconjurat.

Frumos e drumul către ceruri,
Acel ce trece prin pustiu,
Căci doar pe el îl văd pe Domnul,
Pe Cel ce-i veșnic... ce e viu.

De n-ar fi greu... n-aș ști eu astăzi,
Cine din toate m-a salvat, ,
Din mâna morții-ntunecate,
Când eu în lanț eram legat.

Eu pentru toate vin Isuse,
Să-ți mulțumesc că m-ai trecut,
Prin lupte grele... de alfel Doamne,
Nicicând nu te-aș fi cunoscut.