Frații mei

Voi ce-mi sunteți frați de sânge,
Frați născuți întru Hristos,
Voi ce-aveți același Tată
Și-un destin așa frumos!

Voi ce-aveți parte de harul
De-a purta albul veșmânt
Și de-a spune tuturora
Că-L cunoașteți pe Cel Sfânt,

Voi ce stați cu Biblia-n mână
Și vorbiți din Cartea Lui,
Voi ce-ați cunoscut odată
Mântuirea Domnului,

Voi ce vă făliți cu Duhul,
Că-L aveți Mângâietor,
Călăuză și putere,
Voi ce-aveți Mijlocitor,

Ce se-ntâmplă cu misiunea
De-al sluji numai pe El
Și de-a fi prin vorbe, fapte,
Pentru alții un model?

Ce se-ntâmplă cu credința
Ce n-o mai manifestăm,
Murmurând nemulțumire
Și cârtirea ce-o votăm?

Ce se-ntâmplă azi cu mila
Ce n-o dăm aproapelui?
Ce se-ntâmplă cu iertarea
Refuzată orișicui?

Cum de facem părtinire
Și iubim preferențial,
Refuzând chiar mâna-ntinsă
Ce ne cheamă dintr-un val?

Cum trăim purtați de ura
Zugrăvită sub pretext,
Motivându-ne minciuna
Și disprețul prin context?

Cum trăim cu deznădejde
Printre cei ce n-o mai au,
Când paharu-amărăciunii
Sunt atâția care-l beau?

Frații mei, focul pasiunii
Ni se stinge nemilos,
Când schimbăm duhovnicescul
În program religios.

Alții au murit în luptă,
Alții au pierdut averi,
Preferând anonimatul
Și lipsiți de mângâieri!

Alții au întors obrazul,
Și-au cântat în lanțuri reci,
Noi trăim cu judecată
Și trăim doar forme seci!

Ce se-ntâmplă cu devizul
Unității între noi
Și cu pacea înfrățirii,
Aruncată la gunoi?

Frații mei, trezirea-ntârzie!
Suntem prinși în compromis,
Suntem frânți de neputința
De-a trăi tot ce e scris!

Doamne, uită-te cu milă
Înspre cei din turma Ta,
Nu mai știm cine e oaie,
Sau cine e... altceva!

Te chemăm să faci din lutul,
Ce n-arată cum ai vrut,
Astăzi vasul Tău de cinste,
Fă din noi, Doamne, sfânt lut!