Fraţii lui Iosif

FRAŢII LUI IOSIF

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Iosif era cercetat,
Dumnezeu vise i-a dat.
Pentru-aceasta, fraţii lui,
Foarte rău s-au supărat.

Cei evlavioşi, să ştiţi,
Sunt şi astăzi prigoniţi,
Nu de oameni înarmaţi
Ci chiar de surori şi fraţi.

Unii fraţi, de alţi fraţi,
Chiar la moarte vor fi daţi.
Este-aşa de neplăcut,
Dar aceştia au căzut.

Oameni neascultători,
Obraznici şi vânzători.
Pavel către Timotei,
A scris asta despre ei.

Dacă ţii Cuvântul sus,
În Numele Lui Isus,
Şi te-atingi de-al lor păcat,
Eşti oprit şi eşti bruscat.

Ba şi pe la Comitet
Eşti chemat mai în secret:
"Ăsta vede numai rău!
Ce-are cu păcatul meu?"

Iosif când i-a auzit
Pe-ai lui fraţi ce au vorbit,
Vorbe rele, el s-a dus
Şi la tatăl lor i-a spus.

Pentru-aceasta în trecut,
Ei pe Iosif l-au vândut.

Tatăl lui l-a îmbracat
Pe Iosif deosebit.
Asta însă i-a-ntristat
Pe acei ce l-au hulit.

Visători prin adunări
Nu ne trebuie, prooroci!
Auzim de multe ori
Nişte răguşite voci...

Dar la urmă s-a-mplinit
Visul lui adevărat,
În Egipt ei au venit
Şi lui i s-au închinat.

Să înveţe snopii goi,
Pleava, acei lepădaţi,
Căci există printre noi
Şi prooroci adevăraţi!

Iuda, nu mai fi gelos
Pe-al tău frate, plin de har,
Căci Domnul Isus Hristos
I-a dat minunatul dar!

Cel mai mare dintre fraţi
Ruben, de ce vrei să-l vinzi?
Şi de ce îl dezbrăcaţi
Pentru setea de arginţi?

Mai umblaţi şi cu minciuni
Căci o fiară l-a ucis.
Ale voastre urâciuni
La fraţi şi surori le-aţi zis.

Nu uitaţi, căci vine-o zi
Când voi vă veţi umili,
Înaintea Celui Sfânt,
Stând cu faţa la pământ.

Fără dragoste, să ştii,
Poţi oricând şi tu să fii.
Unul dintre trădători,
Să vinzi fraţi, să vinzi surori.

De aceea, nu glumiţi!
Că şi noi suntem pândiţi
De aceea umbră rea,
Să ne fure dragostea.

Dumnezeu a împlinit
Tot ce a făgăduit.
Adevărul absolut
Este vrednic de crezut.

Tu acum în El să crezi!
N-aştepta numai să vezi!
Ia modelul din Scripturi,
Sfintele învăţături.

Domnul e nemuritor!
Nu-i ca omul trecător.
El e veşnic, neîncetat.
Crede-n El," şi eşti salvat!

N-ai să poţi să te ascunzi
Dacă astăzi nu-i răspunzi!
Înaintea Lui vei sta,
Şi atunci vei tremura!

De ce nu te pocăieşti?
Omule, oricine eşti!
Dumnezeu a poruncit
Ca să nu fii osândit.

Aspru vei fi judecat
Pentru că n-ai ascultat!
Pentru că ai auzit,
Şi tot nu te-ai pocăit.

Şi ce plânsete vor fi
În eterne veşnicii!
Iazul mare va fi plin
De durere şi de chin.

Nu aş vrea să te-ngrozesc,
Eu aş vrea să te trezesc,
Să te-ntorci la Dumnezeu,
Şi să scapi de chinul greu.

Căci în Raiul minunat,
Azi ai fost şi tu chemat.
Domnul mâna şi-a întins,
Şi de tine s-a atins.

Zi şi tu: "O, Doamne, vin!
Vreau să fiu al Tău, Amin!
Iartă-mă, nu vreau să pier!
Vreau să fiu cu Tine-n cer!

Vreau să fiu cu toţi ai Tăi!
La fel, şi cu toţi ai mei!
Iosif ne-a rămas model,
Vreau să fiu şi eu ca el!

Dă-mi şi mie Duhul Sfânt!
Ca Botez şi Legământ!
Prin Isus Hristos să ştiu,
Că şi eu sunt al Tău fiu!"

Amin