Fratele mai mare

Tu Doamne din-nainte mai ştiut
Mai pus deoparte ca să Te slujesc,
Atunci am înţeles cât mai iubit
Pentru-aceasta vin să-Ţi mulţumesc

Ai priveghiat asupra vieţi mele
Iar când eram căzut, mai ridicat!
Să nu ajung cu cei răi, jos în vale
La greu în braţe Doamne mai luat!

Când valuri mari venit-au peste mine
Tu mâna ai întins-o Domnul meu
Şi valul l-ai oprit, căci el de Tine,
Ascultă, Căci Eşti Fiu de Dumnezeu,

Atunci când era greu pe drumul vieţii
Şi ostenit eram sub grea povoară
Tu ai venit în zorii dimineţii
Şi am simţit povoara mai uşoară!

Ai luat greul Doamne de pe mine
Şi l-Ai purtat pe umeri-Ţi brăzdaţi
Căci mai iubit şi-ai vrut să fiu cu Tine
Am înţeles atunci că suntem fraţi!

Tu, fratele mai mare şi puternic
Mai ocrotit căci mai iubit nespus!
Nu mai lăsat să trec prin întuneric
Să nu fiu prins de fiară şi răpus!

Iar când am rătăcit ublând prin lume
Tu mai căutat fără să Te opreşti,
Când mai văzut Te-ai coborât la mine
Şi mai urcat pe culmile cereşti!

De-am fost legat în lanţuri de cel rău
Mai dezlegat cu preţul vieţi Tale,
Te-ai dus la moarte Tu în locul meu
N-ai vrut o Doamne să rămân în vale!

Aşa a fost iubirea TA cea sfântă
Şi-am înţeles ce frate bun îmi Eşti
Vreau să trăiesc în ţara minunată
Cu Tine vreau să fiu că mă iubeşti.