Frate drag, adu-ți aminte

Frate drag, adu-ți aminte cum erai la început,
Cum ardea în tine dorul, când pe El l-ai cunoscut.

Cum citeai cuvânt vieții, și cu lacrimi și cu dor,
Când l-ai întâlnit pe Domnul, pe al Tău Mântuitor.

Unde-i focul cel din rugă, inima ce-ți aprindea,
Unde-i dorul după ceruri, ce mereu te ridica.

Unde-s lacrimile sfinte, ce curgeau când te rugai,
Parcă s-au pierdut pe drumuri, nu mai arzi azi cum ardeai.

Unde-i setea după Domnul, ce-o aveai odinioară,
Când lăsai orice povară, să te rogi seară de seară.

Când nimic din lumea asta, nu-ți părea mai scump sub soare,
Decât inima ta plină, de o dulce primăvară.

Adu-ți iar aminte clipa, când genunchii îi plecai,
În a vieții slăbiciune, cum în fața Lui stăteai.

Cum simțeai că cerul parcă, se deschide peste tine,
Și o pace sfântă, dulce, cobora printre suspine.

Au venit peste credință, ani mai grei și apăsați,
Au venit și griji, și lupte, dar și pași mai clătinați.

Fără ca să îți dai seama, focul parcă s-a răcit,
Iar iubirea cea focoasă, ea încet s-a risipit.

Dar ascultă, Domnul încă, te privește cu iubire,
Nu te-a scos din a Sa carte, nici din a Sa amintire.

Azi te cheamă înc-o dată, cu acelaș glas duios,
Cu o inimă întreagă, să te-ntorci tu la Hristos.

Nu privi la anii care, poate-au fost fără de rost,
Domnul încă scrie viața, celui slab și credincios.

Din cenușa stinsă poate, iarăși focul să-l aprindă,
Și în inima rănită, ațipirea să o stingă.

Vino iar în rugăciune, chiar de lacrima e grea,
Vino iar la sfânta carte, chiar de inima nu vrea.

Focul poate să se-aprindă, iar în pieptul tău smerit,
Dumnezeu învie focul, care este doar mocnit.

Domnul încă te așteaptă, nu s-a depărtat o clipă,
Poartă grija vieții tale, să nu fie o risipă.

Brațul își întinde astăzi, preaiubitul Dumnezeu,
Vino lângă El, aproape, să aprindă dorul tău.

Azi întoarce-te la Domnul, cu o inimă smerită,
Rana veche El o-nchide, și credința o ridică.

Și iubirea poate iarăși, cu-al ei foc ca să revină,
De te-apropii cu credință, de a harului lumină.

Frate drag, ridică-ți ochii către cerul minunat,
Harul Domnului te cheamă, înapoi la ce-ai lăsat.

Și iubirea cea aprinsă, iar în suflet v-a-nvia,
Când Hristos din nou în viață, pe întâiul loc va sta.
Amin