Frământări...

Ades mă-ngrijorez, privind spre viitor,
Căci lumea-i încurcată şi omu-i schimbător;
Şi văd încet cum visul ce l-am purtat în piept
Se stinge… şi mă doare… o, Tată, Te aştept...

Visez o viaţă scumpă, trăită cu folos,
O viaţă petrecută în slujba Ta, Hristos.
Şi dăruită-n dar spre Viaţa altora,
S-o împletesc în lacrimi şi-n zâmbet, cu a Ta.

Visez, dar ce folos dacă nu împlinesc?
Mă lupt, îmi iau avânt şi tot nu izbutesc..
O, cât aş vrea să fiu ceea ce îţi doreşti,
Să-ţi aduc bucurie, să văd cum Tu zâmbeşti!

’Nainte nu-ndrăznesc gândirea să-mi îndrept,
Necunoscut e drumul şi lung, îngust şi drept.
’Napoi uitat e totul, trecutu-i neschimbat..
Ajută-mi să rodesc acum un rod bogat!

Omul? Azi mă susţine, iar mâine singur sunt,
Şi cel ce mă iubea, e-acum duşmanul crunt.
Să fie asta viaţa de Tine rânduită?
Aşa cum o-nţeleg, nu pare împlinită...

E-adevărat, se poate ca eu să nu văd bine.
Sunt om, sunt limitat, dar Tu… Cine-i ca Tine?
Tu vezi aşa departe, atât de-adânc sau sus!
Vindecă-mi ochii, Doamne, vreau să Te văd, Isus!

Tu vezi eşecul meu o binecuvântare,
O mare bucurie, deşi e întristare;
Ceea ce eu consider că-i rău Tu îl vezi bun,
Fiinţa Ta, Isuse, atâtea taine spun...

Viaţă de slujire ajută-mi să trăiesc,
Răbdând cu bucurie să tac, să mă smeresc.
Te rog, atinge-mi ochii, şi inima, şi gura,
Să-mi cânte pentru Tine, Isuse drag, făptura.

În Cartea Vieţii Tale săpată-i viaţa mea
Cu litere de sânge de pe cămaşa Ta...
Rămână dar acolo, pe veci de veci păstrată,
Ascunsă prin iubire în inima Ta, Tată!


18.06.2010