Framantare

Frământare

Te-ai gândit vreodată ce este viața?
Ce înseamnă ea și ce scop are?
Sau de ce te trezești dimineața?
Sau...de ce ai suflare?

Te-ai întrebat de ce trebuie sa suferi?
De ce nu decizi tu când sa mori?
De ce mereu sa fie nevoie sa oferi
Și sa fii dezamăgit de-atatea ori?

Te-ai întrebat de ce ai fost creat?
Cum de ai apărut pe acest pământ?
Și după un timp sa fii îngropat?
Fără sa spui vreun cuvânt?

Te gândești tu oare cine ești?
Te întrebi unde vei merge?
Sau Cum de poți sa vorbești?
Fără sa fii supus de lege?

Ai atâtea întrebări fără răspuns
Atâta durere nespusa în inima
Obrajii umezi îi ai de plâns
Iar rana parcă nimeni nu o alina

Nu înțelegi nimic din ce se întâmplă
Parcă totul e în zadar și fără rost
Ca și cum ai primi un glonț în tâmplă
Si-apoi te jelesti...ca un prost

Acum te întreb, omule frământat
La Dumnezeu tu te gândești?
Mereu te îndrepți mai avântat
Spre lucrurile pământești

Ai vrea și tu sa ai parte în cer?
Sa fii fericit și iubit?
Sa nu te mai simți ca un cancer
Și de Dumnezeu sa fii primit?


De vrei sa ai parte și tu în cer
E simplu, asculta - mă bine
Eu nu am ceva sa Îți ofer
Totul depinde doar de tine

Vino înaintea Împăratului așa Cum ești
Cu inima ta plina de frământări
Și El te va umple de bucurii cerești
Bucurii venite de dincolo de zări

Îți va oferi dragostea Lui
O dragoste agape, fără sfârșit
O sa fii fiul Împăratului
Și vei fi împlinit negreșit

Trebuie doar sa crezi în El din inima
Iar viața ta se va schimba
Și Dumnezeu iți va șterge orice vină
Fără a te condamna...