FOCUL MISTUITOR

FOCUL MISTUITOR

Dumnezeu prin foc ne-arată
Veşnica Lui Judecată.
Focul sfânt dă şi căldură
Şi lumină prin Scriptură.

În trecut foc şi pucioasă
Peste a Sodomei casă
A trimis Judecătorul
Şi-a distrus întreg poporul.

Numai Lot cu două fiice
Au putut să se ridice
Şi să plece la Ţoar
Unde încă era har.

Chinuit de-o grea robie
Pe-a Egiptului câmpie
Israel cu-amărăciune
Aşteptase o minune.

Moise-i solul lui Iehova
Doar în spirit, nu cu slova.
Faraon cu sânge rece
Nu-i mai lasă ca să plece.

Şi-atunci Domnul, Creatorul,
S-a făcut Judecătorul
A celor celebre vetre
Trimiţând şi foc şi pietre.

Au primit drept călăuză
Stâlp de foc să n-aibă scuză
Când îşi vor greşi cărarea
Pervertindu-şi ascultarea.

Foc din slava cea cerească
Cobora să mistuiască
Jertfele pentru păcate
Pentru a le fi iertate.

Focul mistuie prinosul
Curăţind pe păcătosul
Care se mărturiseşte
Şi pe Domnul Îl iubeşte.

Focul nimiceşte planul
Lui Satan numit duşmanul
Veşnic al neprihănirii
Pe cărările cârtirii.

Înaintea Celui tare
Merge-un foc aprins şi mare
Pentru care toate-s gata
Ca să facă Judecata.

Limba Lui este ca focul
Care le-ntrerupe jocul
Celor ce se-ntrec cu gluma
Şi păcătuiesc şi-acuma.

Lumea-şi strânge bogăţie
Ce nu ţine-o veşnicie.
Toţi se ostenesc zadarnic
Dar se vor căi amarnic.

Apele sunt instrumente
Pentru plăci şi continente.
Focul din ziua finală
Face-o lume ideală.

Focul e-o descoperire
Pentru duh sau ... pentru fire.
Dacă azi tu nu eşti gata
Sus în Cer îţi pierzi răsplata.

Domnul peste tine pune
Limbi de har prin rugăciune,
Zel fierbinte ca şi focul
Cel care sfinţeşte locul.

Ca profetul Ieremia
Fă-ţi din Cruce bucuria;
Focul să nu-l stingi vreodată
Dacă vrei în Cer răsplată.

Râul cel de foc din slavă
E-o privelişte grozavă.
Însă mintea nu-l cuprinde
Orişicât de mult se-aprinde.

Fă-mă, Doamne, şi pe mine
Slujitor cu limbi divine!
Ochii Tăi ca foc de pară
Să-i păstrez ca pe-o comoară.

Lumea nu mă poate-ascunde.
Tu mă vezi pe orişiunde.
Mă deschid, Isuse, Ţie
Rob, prieten pe vecie!