Focul de la Rusalii

Focul de la Rusalii

Limbi ca de foc, s-au așezat peste ei, în camera de sus,
S-a coborât peste ucenici, toți vorbeau în taine ascunse!
S-a aprins odaia, de focul Duhului, la porunca lui Isus,
Focul de la Rusalii, a aprins jarul, în inimile pătrunse!

Cerul întreg, s-a coborât pe pământ, în Sfânta Clipă,
Un fulger din Cer, o strălucire puternică, venită de sus,
Cerul, pământul, întreg Universul, totul se înfiripă!
O forță Sfântă, se aprinde, o flacără Vie, Domnul Isus!

În Clipa aceea Sfântă, Universul tresaltă, parcă a înviat,
Cei ce erau, în locul acela, au trăit Văpaia cea Divină,
Trezirea mult așteptată, peste ucenici s-a revărsat,
Limbi de foc, peste ei, s-au lăsat, cu Sfântă Lumină!

Cu privirea ațintită spre Cer, au văzut pacea de Sus,
Cuprinși de fericire deplină, de Duhul Sfânt, curățați
În rugi înflăcărate, mulțumind Tatălui, prin Domnul Isus,
Flacăra, mai mult se aprinde, în Duh Sfânt, transformați!

Din vechime, profeții au vorbit, fiind acum o realitate!
Se arată, în focul Duhului Sfânt, vederea veșniciei eterne,
Mai mult, se aprinde jarul inimilor celor vii, de eternitate,
Puterea Duhului Sfânt, peste ucenici acum, se așterne!

Adu Doamne, peste frați și surori, ploaia cea timpurie,
Mai lasă limbi de foc și Duhul Sfânt, să se aprindă peste noi,
Să se învioreze Adunarea, să fim vrednici, să dăm de știre:, , Că în curând, ne vom întâlni în zbor, când Vei veni pe nori, , !

Mai fă, Doamne Isuse, o trezire în Adunare, un foc de Rusalii,
Să înflăcărezi, pe cei tineri doritori, pe cei bătrâni și copilași,
Să aibă și ei arvuna, Împărăției Tale, să fie pe vecie, sfinți vii,
Îndură-Te Doamne, mai înflăcărează prin Duhul, care-L lași!
Amin!