Foc și dor

Focul ți-a umplut azi pieptul, inima-ți arde de dor,
O durere îți deschide... gura, spui că nu-i ușor.

Închizi ochii, vezi un zâmbet, ce ai vrea să îl săruți,
Oriunde-ți pășește pasul, nu poți nici nu vrei să-l uiți.

Vrei să simți acea căldură, ce mereu te întâlnea,
Zi de zi în pragul casei, pasul când ți se-ntorcea.

Astăzi tu când vii acasă, totul este-așa pustiu,
Lacrimile te inundă, până-n ceasul cel târziu.

Vrei ca să întorci azi vremea, să-i spui de mai multe ori,
C-o iubești... dar nu se poate, și privirea îți cobori.

Simți un gol în tine astăzi, simți că-n viață ai pierdut,
Tot ce-a fost mai scump pe lume, frate... tot ce ai avut.

Dar oprește-ți gândul astăzi doar o clipă... vei vedea,
Că există o putere, care poate vindeca.

Poate ție să-ți aline, rana care a rămas,
După ce-a plecat acasă, cea care a fost un vas.

Vas de cinste... de onoare, în cămara Celui sfânt,
Care doar cu dăruire a slujit pe-acest pământ.

Să fii mândru... lângă tine, Dumnezeu a așezat,
Sufletul și-un vas de cinste, pentru El ce-a fost curat.

A plecat mult prea devreme, a plecat în veșnicie,
Lasă pacea cea divină, să-ți aducă bucurie.

Lasă gândul să primească, tot ce-i spune Duhul sfânt,
A ta jumătate este-n loc ce nu e pe pământ.

Este-n loc de fericire, într-o haină îmbrăcată,
Albă ce-i cu fir de aur, ea țesuta... fără pată.

Este fără de durerea, pe pământ ce a avut,
Căci în locu-n care-i astăzi, răul lupta a pierdut.

Nu fi trist, e fericită... fii și tu azi fericit,
O vei întâlni în locul, pentru sfinți ce-i pregătit.

Mergi pe drumul ce sfârșește, unde ea astăzi te-așteaptă,
Clipa revederii voastre, este cea ce vine-ndată.