Foc în vatra părtășiei

"Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie." (Evrei 10:25)

Legaţi, atraşi cu funia iubirii,
O tainică-mpletire de fiori,
Se-ndreaptă către Cortul întâlnirii
Cei transformaţi, supuşi deci înnoirii,
În duh şi-n adevăr închinători.

În vatra veche vin să se adune
Cei ce-au uitat de ale lumii căi;
Se-apropie tăciune de tăciune
Şi, scânteind în duh de rugăciune,
Înalţă către ceruri vâlvătăi.

E taina focului, de când se ştie,
Că un tăciune este stins, înfrânt,
Dacă îl scoţi dintre ceilalţi o mie
Şi-l duci departe de flacăra vie
Abandonându-l undeva în vânt.

Acestui plan cu-amprenta vrăjmăşiei
Să ne împotrivim prin Duhul Sfânt ;
Veniţi cu toţi la vatra părtăşiei,
Să clocotim în focul bucuriei
Şi cerul să coboare pe pământ.

Veniţi, veniţi cu toţi la adunare,
Alăturaţi-vă de alţi tăciuni ;
Singurătatea-i un pericol mare,
Doar părtăşia este salvatoare
Prin focul viu născut din rugăciuni.

Şi nu uitaţi: conform promisiunii,
În vatra-n care doi sau trei vor fi
Şi dacă au foc viu în ei tăciunii,
Însuşi Isus răspunde rugăciunii
Şi-n părtăşie se va împleti.

Amin
Vulcan, 7 aug. 2007