Florile purtării

Florile purtării

În orice zi suntem chemați
Ca să umblăm în ascultare
La orice pas surori și frați
Spre-a fi exemplu pe cărare.
Suntem chemați să răspândim
Mireasma binecuvântată
A unui trai frumos, sublim
Și arătat ca niciodată.
Acest trai sfânt și minunat
E de dorit la fiecare
Să se arate ne-ncetat
Ca și o binecuvântare.
E traiul ce Domnul ar vrea
Să-l arătăm la lumea toată
Să știe toți căci calea rea
N-o mai dorim, nu, niciodată!
El ne-a schimbat să arătăm
Podoabele iubirii sfinte
Frumoase flori ce le udăm
Cu lacrimi și c-un dor fierbinte.
Aceste flori ce minunat
Se-arată pline de culoare
Mireasma lor cu-adevărat
Aduce binecuvântare.
Sunt nouă flori care răsar
Și care cresc de sunt iubite
Scăldate în stropii de har
Din veșnicie pregătite.
Prima-i iubirea ce în zori
Cu-a sa sclipire veșnic pură
Apare după negri nori
De îndoială și de ură.
Din bulgărul de frământări
Iată frumoasa bucurie
Se-arată-așa de minunat
Cu o culoare-așa de vie.
A treia-i pacea ce-a venit
S-aducă liniște, viață
În locul unde s-a dorit
După-ntuneric dimineață.
A patra, după luptă grea
E bunătatea ce se vede
Mai luminoasă ca o stea
Mai de dorit decât se crede.
A cincea-i răbdarea la greu
Udată cu lacrimi amare
Care ar trebui mereu
Să nu lipsească pe cărare.
Apare-apoi cu pas smerit
A facerii de bine floare
Cu un miros așa dorit
Ca roua binefăcătoare.
A șaptea este negreșit
Credincioșia jertfitoare
Ce-i în furtuni de neclintit
Și rămâne doar în picioare.
Blândețea are sfânt miros
Și o culoare minunată
Ce se arată-așa frumos
Și-așa de binecuvântată.
A noua cu pasul discret
A înfrânării poftei floare
Înmănunchează-acest buchet
Ce-i de dorit azi în umblare.
Aceste flori sunt zi de zi
De trebuință pe cărare
Ca și un dar din veșnicii
Dar arătat la fiecare.
Cu toții au de câștigat
Cei ce le văd sau le arată
Arată un trai așteptat
Viață binecuvântată.
Arată că e cu folos
Viața tuturor trăită
O călăuză spre Hristos
Ce de oricine e dorită.
Să ne dorim a le avea
În orice clipă în purtare
Căci fără ele n-om putea
Să fim o binecuvântare.
Spre cer nicicum nu vom putea
Fără aceste daruri sfinte
Vom fi pierduți, nu vom vedea
Pe Domnul și pe-al nost' Părinte.
Să ne dorim până-n sfârșit
Cât mai e timp de alergare
S-avem un drum împodobit
Cu flori frumoase de purtare
Spre-a le preda Celui Slăvit
Cu laudă și mulțumire
Că ni le-a dat, că le-am primit
Și c-am trăit spre-a Lui cinstire.