FLÂMÂNDĂ DUPĂ DRAGOSTEA TA

O soare, tu mi-ai răsărit

În a mea viaţă searbădă…

Şi am un dor de infinit,

Ce nu are să cadă.   

Am rătăcit între comori,

Crezut-am a mă sătura…

Lumină nu-i aici în zori,

Dar de îndată-mi văd trăsura.

Dinspre colinele de cer

Vine cu vuiet de trompetă

Cununa mea ce e mister

Purtată-n cioc de o egretă.

O, Doamne, care-mi ştii averea

Tu ai trimis spre mine pace,

Într-o caleaşcă pus-ai mierea

Să-mi cânte bucurii vivace.

Aşa un dor de nesfârşit

Mă ia pe mine câteodat’…!

Rămas aici…sunt neîmplinit

Şi vin să fiu ce m-ai lăsat.

  Cât de iubesc aşa un nume,

  Al Tatălui ce m-a creat…!

  Ce ştiţi voi care aveţi renume,

  De faima ce v-a îngropat?...

  O, Tată dulce în iertare,

  De-aş şti să fiu mai mult de sunt!...

  Aş fi lumină ca un soare

  Şi aş fi pana Ta de vânt.

  Împreunări impetuoase

  În gând, secunda şi eternul,

  Au devenit una în vase

  Iar sufletu-a învins infernul.

  O, tu lumină magistrală

  Căzută-n viaţa mea haină,

  Mult m-ai iubit, deşi banală

  Nu te puteam vedea de vină.

copyright Cristinela Ghinescu_2007