Fiului mare

Fiului mare

De multa vreme tot aleg
Cuvinte pentru fiul mare
Si-l rog ca sa-mi dea ascultare
« Am incercat sa te-nteleg
Sa aflu adevaru-ntreg
De ce atata suparare ?

Ai stat acasa ne-ncetat
Si n-ai plecat ratacitor
Dar ai simtit vre-un fior
De fratele care-a plecat
Si dorul nu te-a macinat
Sa-l intalnesti iar in pridvor ?

Ca e pierdut, fara destin,
Te-ai mai gandit candva la el ?
Asa, ca tatal tau la fel
Cand ratacea pe drum strain
Ai scos vreodata un suspin
Si pentru el ?

Si cand la masa-mbelsugata
Stateai, dar mai era un loc
Sau la caldura, langa foc,
Nu ai simtit asa vreodata
Suspinul inimii de tata
Si dorul ce-l ardea cu foc ?

Cand tatal te privea cu drag,
E-asa de trist acum sa-i spui
Ca-i fost ca rob in casa lui,
Desi i-ai stat mereu in prag,
Cu gandul tau erai pribeag
Si nu ai spus-o nimanui.

Nu vezi ca inima-i ranesti
Cu supararea ta adanca ,
Cu inima ca si o stanca ?
Zadarnic la ogor trudesti,
Cand fratele nu ti-l iubesti !
Intoarce-te, se poate inca !

Tot ce-ai facut e pret de ciob
Chiar daca spui ca ai trudit
Si-averea nu i-ai risipit.
Ai strans recolta bob cu bob,
Dar nu cu drag, ci ca un rob,
Deacea esti nefericit !

Zadarnic dar, te-ai prefacut
Sa creada toti ce bun esti tu !
Dar azi, ai dovedit ca nu.
Daca erai, te-ar fi durut
Si ai fi plans de ce-a facut
L-ai fi iertat acum si tu !

Ai vrut sa creada toti ca esti
Copil de casa, credincios,
Cu prietenii ascunse-n dos.
Degeaba dar te amagesti
Ce bine-ar fi sa te privesti
Ca esti la fel de pacatos !

Ma-ntreb si nu stiu ce sa spun ?
Azi cand sa-ntors fratele tau
De ce-l privesti cu ochiul rau ?
N-ai vrea sa fi, as vrea sa-ti spun
La fel ca tatal tau de bun ?
Ca doar tu porti numele sau !

Sa stii ca sunt profund mahnit :
Sa-ti mustri tatal e prea mult !
Ma ingrozesc cand te ascult
Sa-l mustri, pentru c-a primit
Pe fiul ce-a fost ratacit
Ce l-a dorit atat de mult ?

O, vino-ncearca sa-ti unesti
Si vocea ta cu cantul lor
Patruns de-al dragostei fior
Sa-l strangi la piept si sa-l iubesti
Trecutul sa nu-i amintesti
O, fa-o azi cat mai cu zor !

E vremea ca sa vi in casa
In casa doar e bucurie
La masa si la partasie
Cu fratele iertat de Tata.
Asa, asa, va fi odata
In vesnica imparatie.
Nicolae Bec – Portland, OR, USA.