Fiule pierdut în lume

Fiule pierdut în lume, care te-ai îndepărtat,
Din plăcerile ei moarte, lungă vreme ai gustat,
Dar veni astăzi o vreme, când am hotărât să-ți spun,
Lasă lumea și pășește, pe al mântuirii drum.

Ești legat de-atâtea lanțuri, ești robit de cel ce-i rău,
Ți-a înfășurat ființa, drag copile... dar azi Eu,
Întind mâna către tine, și cu-a Mea putere vie,
Te voi smulge din puterea... cea străină, din robie.

Tu doar să privești spre ceruri, să mă chemi în ajutor,
Voi lupta Eu pentru tine, și pe-al Meu azi braț în zbor,
Te voi scoate chiar din groapa, unde tu ai petrecut,
O mai multă... lungă vreme, fiule ce-ai fost pierdut.

Te-am ales să fii în turma, celor ce ai Mei azi sunt,
Ai ales odată lumea, hoinărind pe-acest pământ,
Rătăcit pe căi străine, fiule tu ai umblat,
Dar și-n ea... Eu niciodată, vreau să știi... nu te-am lăsat.

Ți-am purtat mereu de grijă, pasul ți l-am ocrotit,
Te iubesc atât de tare, ești și astăzi tu iubit,
Pentru tine-am dat popoare, și acum vreau să-ți vorbesc,
Ochii mei acu spre tine-nlăcrimați din cer privesc.

Și te chem... te chem acasă, vreau să te întorci din drum,
Nu vreau azi... nu vreau nici mâne, vreau copile drag... acum,
Tu să ei doar hotărârea, azi pe Mine-a mă urma,
Voi trimite o solie, pentru tine va lupta.

Să nu-amâni căci vine clipa, prea târziu când poate fi,
Pocăiește-te acuma, În curând Eu voi veni,
Vreau în clipa întâlnirii, ooo... copilule iubit,
Să te recunosc pe tine, și să-ți spun... bine-ai venit.

Vreau să ne plimbam de mână, pe acele aurite,
Străzi și locuri care astăzi, pentru tine-s pregătite,
Împreună la o masă, ca să să stăm... mult mi-aș dori,
Nimenea acolo-n ceruri, nu ne va mai despărți.