Fiul risipitor

În marea negură a nopții
Un vânt tăios in noaptea stinsă
Lăsa in frig in fața porții
Un om zăcând în suferință.

Stătea tăcut lângă o piatră
Și lăcrimând privea în zare
Parcă știa că niciodată
Nu-și va găsi o alinare

Era prea greu ca să mai poată
Căci sufletul zăcea pierdut
Și prea frumos ca dintr-o dată
Să o mai ia de la-nceput

Simțea că e ceva ce-l leagă
Era atât de apăsat
Era prea greu să înțeleagă
Un drum atât de încurcat

Avea de mic visuri mărețe
Că va pleca și va veni
Dar iată că din tinerețe
Povara lui îl prăbuși

Și-ar fi dorit să-și schimbe soarta
Și-ar fi dorit ca orișicui
Să poată spune doar odată
C-a fost salvat din drumul lui

Avea nevoie de un sprijin
Ceva de neînlocuit
De cineva să-i fie-alături
Când totu-i greu și e lovit

Era un om pierdut în noapte
Pierdut în lume și păcat
Era pierdut mult prea departe
Ca să mai poată fi salvat

Era un om ce printre lume
Trăia murdar nepăsător
Vroia doar faimă și renume
Era un fiu risipitor

Dar ajungând să strângă lacrimi
Întreaga beznă se preschimbă
Într-o lumină fără margini
Ce-ncepe gândul să-i cuprindă

Și omul pentru prima oară
Se simte-n suflet vindecat
Și simte c-a plecat povara
Că este iarăși protejat

Dar cine e acest fiu oare
Ce-a stat în beznă și păcat
Și-apoi primește vindecare
Și e din nou eliberat?

Dar este cineva ce poate?
Sau cineva atotputernic?
Să schimbe pietre-n nestemate?
Să-ti dea lumină-n întuneric?

Și cine-i fiul care scapă?
Cine e fiul cel pierdut?
Și cine l-a salvat din toate?
Cine-i acel ce a putut?

Eu știu și-acum vă spun și vouă
Căci fiul despre care-am spus
Sunt eu și ca să scap de toate
Aveam nevoie de Isus

El este-acel ce poate-n toate
El este-acel ce m-a salvat
El este-acel ce-n orice noapt
Și-n orice zi m-a protejat

El este cel ce îți vorbește
El este cel ce-acum te-atinge
E cel ce azi te folosește
Cu El în toate vei învinge

Și-atunci când lumea te doboară
Și sufletul ție trist și plâns
Tu spune-i Lui că-n orice vreme
El are-n toate un răspuns