Fiul risipitor.

Un tată foarte bogat își creștea cu bucurie,
Printre slugi și avere multă doi copii, a lui mândrie
Să aibe mereu de toate și iubire și putere
Când cel mic îi spune: tată vreau să-mi dai a mea avere.

Tatăl fiind înțelept, cererea nu i-o refuză
Că-i un tânăr fără minte nici măcar nu îl acuză.
Împărțind cum se cuvine îi dădu întreaga parte
Daruri scumpe și avere după cum stă scris în Carte.

A plecat în grabă fiul, călător în lumea mare,
Cheltuind după plăcere, neavând vreo supărare.
Prieteni și petreceri scumpe, băutură și femei
Pe plăceri și voie bună, cheltuind fără temei.

Când mândria-i prea nătângă și căderea-i prea amară
Ai să simți cum ea, mândria te ridică și coboară.
Mândru cu așa avere ce atuncea a primit
Nici n-a apucat să vadă, că averea s-a sfârșit.

Și văzând cu disperare că banii s-au terminat
Mare i-a fost supărarea, când prietenii l-au lăsat.
Și atunci și-aduse aminte ale tatălui povețe
Prea mult adevăr în toate, prea târziu ca să le învețe.

Și atunci în vremea aceea, foametea lovi în țară
Nu era belșug, nici pâine și mulți au ajuns să moară
La acel sărac și singur, cât și la acel bogat
Ce aveau ei prin cămară toate li s-au terminat.

Fiul supărat și singur neavând nici o scăpare
Intră argat la un țăran ca să aibe de mâncare.
Dar și aici e o problemă, neștiind să trebuiască
Fiul cel bogat și mândru de porci avea să grijească.

Am ajuns să rabd de foame, nici o pâine nu câștig
Când acasă și o slugă are parte de belșug
De respect și de iubire și trăiesc așa de bine
Când mâncarea de la porci mie nu mi se cuvine.

Azi la porci când eu acasă puteam ca să fiu un prinț
Și-i curgeau cu disperare lacrimi grele și fierbinți.
Își veni atunci în fire, eu acasă am să plec
Printre slugi fără cârtire viața am să o petrec.

De o vrea să mă primească chiar și slugă-mi va fi bine
Nu mai vreau aici să stau pentru un colț uscat de pâine.
Nu mai vreau averi și nume ce trec iute ca săgeata
Vreau smerit s-ascult povețe, vreau acasă lângă tata.

A pornit să se întoarcă înspre casa părintească
Fratele și tata oare vor dori să îl primească?
Tata, de departe-l vede și spre marea lui uimire
Aleargă să-l ia în brațe și-l sărută cu iubire.

O, nu merit spuse fiul dar îmi cer acum iertare
Am greșit și nu sunt vrednic ca să primesc îndurare.
Te-am dezamăgit părinte, am făcut tot ce e rău
Nu sunt vrednic de iertare nici să fiu copilul tău.

Tata, nici nu vrea s-audă, bucuros că s-a întors
Cheamă slugile să-l spele, să-l îmbrace iar frumos. Haine noi din stofe scumpe și pe deget un inel
Pentru masă îmbelșugată astăzi tăiați un vițel.

Cândva și noi în lumea mare, căutând eterna fericire,
Am risipit averea care, tata ne-a dat-o cu iubire.
Trăind în pofte și păcate, orbiți de a noastră mândrie
Nu am văzut că drumul duce spre iad, pierduți pentru vecie.

Dumnezeu ne-a dat avere; suflet sfânt, haină curată
Dar noi am plecat în lume și-am venit cu ea pătată
Și într-o zi ca acest fiu ne-am întors zdrobiți acasă
Dumnezeu a spălat haina și ne-a pus cu El la masă.

De ai fugit și tu în lume ca să cauți fericirea
Și-ai pierdut ce aveai acasă, mângâierea și iubirea,
Ai pierdut averi și nume și puterile-ți sunt gata
Azi îți spun, ascultă bine chiar în prag așteaptă Tata.

De ai fost și tu o slugă și păcatul te-a robit
Astăzi poți fi fiu de Rege, nu sărac și rătăcit.
De ai înțelege astăzi cât te așteaptă Dumnezeu
Ai șopti acuma, Tată. El ți-ar spune, fiul Meu! DB.