Fiul răzvrătit

Într-o familie era
Un tânăr răzvrătit
Ce de părinți nu asculta,
Mereu nemulțumit,

Visa cu ochii larg deschiși
La viață de huzur,
Nici că-i păsa de-ai săi părinți;
Voia să fie-un dur...

În încăpățânarea sa
Și-n dorul de plecare,
Cu neîncredere spunea,
Privind spre larga zare:

"-Nu-i Dumnezeu așa prezent,
E doar un duh-spun unii...
De voi pleca să mă distrez
N-o fi sfârșitul lumii!

De astăzi mă eliberez
De sfaturile mamei,
De regulile de acas'
Și de sudoarea palmei!

Să plec, s-ajung un om bogat,
Să demonstrez că EU
Voi reuși! Nevoie n-am
De nici un Dumnezeu!"

Și-a fost o vreme de succes
Când toate-i mergeau strună
Și când credea c-a înțeles
Că bogăția-i bună,

Că poate cumpăra orice
Și poate merge-oriunde,
Urca pe culmi, unde puțini
Sunt cei ce pot pătrunde.

În rugă pentru el stăteau
Tot pe genunchi părinții,
Dar el s-audă nu voia;
Intrase-n noaptea minții;

Averile ce le-aduna
Și traiul său luxos,
L-au lăsat gol în inimă
Și-n suflet găunos.

Sfârșitul lumii nu veni,
Ci doar sfârșitul lui,
Că într-un accident muri,
Vasal al eului...

Timpul ne e așa de scurt
Și viața-i o clipire;
Nu-ți pierde un minut măcar
Cârtind in răzvrătire!

Nu-ți aparține nici o zi,
De fapt îți este dată
De Cel ce te-a creat să fii
Făptură minunată.

Să recunoști cât ești de mic,
Să îți supui voința
Lui Dumnezeu, Tatăl ceresc,
Ce ți-a făcut ființa,

Și care în iubirea Lui
Cea infinit de mare,
L-a dat ca jertfă pe Cristos,
Ca tu să ai scăpare!

Nu amâna, nu căuta
Motiv de-ntârziere,
Că viața ce ți-a dat-o-n dar
'Napoi ți-o poate cere!

Încredințează-ți viața Lui
Cât timp ești încă viu,
Căci pentru fiul răzvrătit
A fost mult prea târziu!

București, 01.07. 2020