Fiți neprihăniți pe cale

Fiți neprihăniți pe cale,
Și să nu vă clătinați,
Să vorbiți înțelepciunea,
Doar din inimă cântați,
Gânduri bune-ntotdeauna,
Să aveți... dreptate sunt,
Vă vor duce doar pe urma,
Ce-a lăsat-o Cel ce-i sfânt.

Fiți cu buze mici... închise,
La sfârșit să nu pieriți,
Și cuvinte mincinoase,
Totdeauna să urâți,
Să fiți buni... căci răutatea,
Ea vă poate omorâ,
Ea vă va fura puterea,
Cel rău vă va doborâ.

Cu lumină doar voioasa,
Voi mereu aici să fiți,
Cum o au întotdeauna,
Cei ce sunt neprihăniți,
Candelele s-aveți pline,
Luminați pân-la sfârșit,
Să lucrați cu cunoștință,
Ca și omul chibzuit.

Să iubiți chiar și mustrarea,
Ea vă poate îndrepta,
Doar nebunul o urăște,
Stând departe el de ea,
Înțelepți fiți totdeauna,
Să v-abateți de la rău,
Ca în toate să rămâneți,
Doar plăcuți lui Dumnezeu.

Limba-i plină de putere,
Viața să rodiți cu ea,
Să urâți nelegiuirea,
Căci ea moarte vă va da,
Cu acel ce-i larg la gură,
Voi să nu vă încurcați,
Lângă un izvor din stâncă,
Care-i viu... mereu să stați.

Lepădați priviri trufașe,
Căci sub ele ve-ți cădea,
Închinați mereu la cruce,
Izbăvire ve-ți avea,
Doar acolo-i cea mai mare,
Înălțime pe pământ,
La picioarele străpunse,
Ele sunt a Celui sfânt.

Să aveți mereu o teamă,
Nu de om... de Dumnezeu,
Teama cea de om e-o cursă,
Ce-i întinsă de cel rău,
Să fugiți și de mândrie,
Mânioși voi să nu fiți,
Ci în toate să rămâneți,
Jos la crucea Lui... smeriți.

Să vă-ncredeți doar în Domnul,
În bunăvoința Sa,
Fiți un neam plin de credință,
Biruință ve-ți avea,
Arme vii s-aveți în mână,
Și luptați căci Dumnezeu,
De îl ve-ți lăsa în față-l,
Va zdrobi pe cel ce-i rău.

Credincioși până la capăt,
Toți să fiți cum El era,
Când un deal plin de suspine,
Suspinând desculț urca,
Doar cu inimi închinate,
Să slujiți chiar de e greu,
Să fiți gata când revine,
Fiul cel de Dumnezeu.
Amin