Firești și sfinți

Firești și sfinți

Văd atâta îngâmfare, ură, invidie și multă nepăsare
Lumea deșartă, merge grăbită spre a ei, grea pierzare
Nu-i pasă de înfrânare, iertare și Sfânta mântuire
Merge cu pași repezi și grăbiți, în a lor, defăimată piere.

Nu mai sunt rugătorii vechi, care mereu se rugau!
Au părăsit lupta sfântă, jertfa de post, nu o mai au
Pierzând lupta aprigă, s-ai întors ca lașii înapoi
Aleargă fără nesaț, după vremelnicile lor nevoi.

Li s-au părut, jugul lui Hristos, că este atât de greu
Au pierdut din credință Sfântă, în bunul Dumnezeu
Nu le pasă de Cer, de răsplata Lui, Sfântă Cerească
Merg pe calea lată, își duc viața lor pământească.

Ei, au ales calea largă, să le facă, așa de mare pripă
Mergând în desfătări alese, în plăcerile de-o clipă
Nu știu că alergarea după fire, iertare, nu v-a mai fi
Atunci, când vine Domnul, Să-și ia la Cer, pe ai Săi copii.

Rugați-vă și tânguiți-vă de păcatul care mereu apasă
Cereți iertare de la Domnul, să vă răpească la El, acasă
Numai cei născuți din nou și sfinți, vor fi cu El, acolo sus
Cei firești, vor rămâne jos, în jale mare, chin și mult plâns.

Fiți treji, rugați-vă neîncetat, vegheați mereu în rugăciune
Nu știți vremea, când din Ceruri, trâmbița v-a începea să sune
Domnul Isus, Să-și răpească Biserica Sfântă, a Lui, Mireasă
Atunci, când vom auzi chemarea Sfântă, să ne ia la El, acasă.
Amin!