FIREA PĂMÂNTEASCĂ

FIREA PĂMÂNTEASCĂ

Judecători 21.25

Când nu este
Niciun împărat în ţară,
Firea noastră pământească
Ce dă tot ca să trăiască
E-mpărat
Şi se proclamă
Cu surle şi cu trompete
Prin multe marionete
Salvator de naţiune.

Firea-Lider e naivă,
Egoistă şi tardivă,
Şi credulă câteodată.
Ea gândeşte fericirea
Pentru sine
Ca o roată ce se-nvârte.
„Va veni şi pentru mine
Rândul meu cel aşteptat.”

Firea veche-i împărat
Azi în viaţa orişicui
Când în ţară fiecare
Îşi trăieşte voia lui.

Şi să vezi apoi povară,
Greutăţi ce-abia le duci!
Ziua vrei să fie seară,
Noaptea nu mai poţi dormi.
Firea-i singura din lume
Ce nu poate-n veac iubi.

Urlă răii prin cetate
Drepturi cer, căci drepturi vor.
N-au nici mâinile curate
Par a fi orbiţi de toate
Mofturile lor.

Pacea-i ocazională,
Târg făcut între cei mari.
Pacea Firii? Vorbă goală,
Timp pierdut cu-a lumii şcoală
Când elevii sunt tâlhari.

N-au nici frică, n-au nici minte,
N-au nici inimă- Deloc!
Idealul lor îi minte
Când au Firea ca părinte
Şi-i târăşte ea spre foc.

Împăratul lumii noastre
- Cum era-n Judecători -
Este Firea pământească
Ce tânjeşte să trăiască
Fără a privi spre nori.

Ca Irod ce prunci ucis-a
Ca să-L piardă pe Isus,
Firea nu-L mai vrea pe Altul,
Împărat din tot Înaltul,
Ci L-ar vrea pe cruce sus,
Veşnic El să stea acolo…

Ea să facă tot ce vrea
Pe-al ei drum, de-acum încolo,
Tot ce ştie, tot ce-i place,
Chiar de n-are-n suflet pace.
Cei ce stau la sfat cu ea
Au izbânzi în mod real.
Însă vine-un trist final
În Eternul Tribunal
Pentru firea pământească.

Pe când oamenii din ţară
Fac în viaţă tot ce vor
Spre-a-şi uita soarta amară
Ca şi falimentul lor,
Va veni cu slavă mare
Împăratu-adevărat
Ce-a fost răstignit sub soare
Dar …din morţi a înviat!...

Când El moartea biruise
I-a luat Firea locul Lui
Doar în viaţa consacrată
Cea de dragul Domnului.
Dragoste mai mult cu sila,
Nu există, dragii mei.
Lui Isus Îi place mila,
Însă, Firea e Dalila
Ce-şi păzeşte viaţa ei.

Ea nu vrea nicicum să moară
Sus pe cruce-n chin cumplit.
Ea-i mereu de-atunci hoinară
Şi de-aceea vezi în ţară
Lupte pentru-o piatră seacă,
Oameni alergând să-şi facă
Raiul lor pe-acest pământ
Fără Dumnezeul sfânt,
Făr-al Bibliei Cuvânt


Care în final ne spune
Ca un grav avertisment:
Omule, tu fii atent!

Când nu este în Israel
Dumnezeu ca Împărat,
Omu-i om, e Firea veche,
N-are pentru Cer ureche…

Voia lui mereu şi-o face,
Asta vrea, căci asta-i place!