FILIP

FILIP

Filip plin de zel şi pace
În Samaria se-ntoarce
Unde Duhul îl conduce
Cu mesajul despre Cruce.

Ascultau acum vestirea
Oameni grei în toată firea.
Erau plini de însetare
Dup-a lui Cristos iertare.

Când povara de păcate
Nu mai poţi s-o duci în spate
Este bun atunci cuvântul
Ce ne-a spus că-i gol mormântul.

Printr-o viaţă de-nviere
El dă azi oricui putere
Ca să-şi biruie păcatul
Şi să nu mai facă altul.

Filip vorbea de-o Persoană,
De Cristos, cereasca Mană:
"Tatăl sfânt El ne-a trimis-o
Cum profeţii au prezis-o!"

Astfel Filip i-a condus
De la Pruncul mic Isus
La Cel ce a fost Mesia
Şi-a vestit Împărăţia:

"El cerea o pocăinţă
Împletită cu credinţă.
L-au urmat cu credincioşii
Vameşii şi păcătoşii.

Prin minuni, prin multe fapte
El gonea a lumii noapte.
Duhuri rele El scotea
Şi pe mulţi îi vindeca.

Ca şi razele luminii
El primea pe toţi străinii.
Chiar şi Grecii-L căutară
Iar El nu i-a scos afară."

Vorbea Filip plin de glorii
Şi-a convins ascultătorii
Ca să creadă-n Domnul vieţii
Cum au scris de mult profeţii.

Ei vedeau şi multe semne
Ce-au putut ca să-i îndemne
La o sfântă ascultare
Tot pe-a Duhului cărare.

Plecau duhuri necurate.
Erau trupuri vindecate,
Multe cârje rupte-n două,
Mulţi primeau o viaţă nouă.

S-a-nmulţit şi bucuria
Semn că-i mare-Mpărăţia.
Oamenii puteau să vadă
Cum credinţa lor dă roadă.

Cum le-ascultă rugăciunea
Dumnezeu făcând minunea
Printr-un Nume glorios
Al lui Mesia Cristos.

Dar acolo în Cetate
Cu priviri nu prea curate
Era Simon vrăjitorul
Ce-l ştia întreg poporul.

Era dornic să primească
Din puterea cea cerească.
Chiar dacă crezu, ştim bine
Darul nu-i pentru oricine.

Dacă sângele n-o spală
Casa încă este goală.
Dar când ea este curată
Duhul Sfânt atunci Se-arată.