Fiinte spre neant...

FIINTE SPRE NEANT...

Vad in jurul meu cum umbre se perind,
Iar multimi spre neguri se-ndreapta si se-ntind.
Jalea ma cuprinde cand vad cum se strecoara,
Fiinte spre neant usoare se coboara.

Vad mai deslusit in timp ce vremea-mi trece,
Cum omu-n degradare se zbate si petrece.
La Cel ce l-a creat nu ia sa bage-n seama,
De ce-i in vesnicie nu are nicio teama.

Vad cum se perinda in mii de labirinturi,
Cand fapturi de seama se-apleaca catre mituri.
Parasesc Scriptura cu tot ce ea descrie,
Iar viata-si raliaza cu duhul de mandrie.

Observ cum uni-n turn nu stau sa mai vegheze,
Spre Limanul bun nu vor sa mai scruteze.
Interes nu au sa-si duca-n targ talantii,
Pe Domnul sa-L slujeasca pasandu-le de altii.

Multi din cei pretinsi ai crucii slujitori,
La tot ce-i rau in jur privesc nepasatori.
Fratilor in Domnul ce vor sa fie sfinti,
Nu le-ntind o mana cand sunt batjocoriti.

Mantuitorul nostru pe nimeni nu constrange,
Insa vrea cu drag in juru-I a ne strange.
Doreste cu tandrete prin har s-avem de toate,
Cu roduri cat mai bune, mai demne si bogate.
Amin