Ființă mult iubită

Ființă mult iubită, în ceruri așteptată, de ce ești trist-adesea, și te îngrijorezi,
Când Domnul ție-ți spune, să crezi că e cu tine, de ce îți pierzi tu pacea, și-n El nu te încrezi.

De ce-ți apleci privirea, când glasul Său răsună, și-ți spune că-i aproape, e dincolo de zări,
De ce lași să te-mpingă, pe-o margine de cale, azi gura rea a lumii, cu ale ei păreri.

De ce nu-asculți de glasul, ce ție-ntruna-ți spune, că tu ai o valoare, pentru un Dumnezeu,
El pentru tine-odată, a dat multe popoare, să moară pe o cruce, l-a dat pe Fiul Său.

Te clatini azi adesea, nemaivăzând ieșirea, de pe adâncul văii, în care ai luptat,
Cuprins de oboseală, și fără de nădejde, tu nu mai lupți în luptă, și azi te-ai așezat.

Dar pentru tine Domnul, din ceruri astăzi strigă, căci ție vrea să-ți spună... copile te iubesc,
Ridică-te și luptă, nu te-așeza o clipă, Eu astăzi vin la tine, vreau să te izvăvesc.

Ascultă glasul care, răsun-atât de tare, e numai pentru tine, copile obosit,
Din cerurile-nalte, de pe un tron azi Domnul, s-a ridicat să-ți spună, că tu ești izbăvit.

Credință ție-ți cere, și inima întreagă, atunci marea minune, îndat o vei vedea,
Din valea deznădejdei, adânca clătinare, te scoate chiar acuma, tu ești pe mâna Sa.

Îți dă nouă putere, să poți sta în picioare, și-atunci când spui adesea, că este-atât de greu,
Din marginea de cale, azi te ridică Domnul, și-ți spune... . drag copile, te voi iubi mereu.
Amin