Fiica risipitoare

Fiica risipitoare

Totul a început atunci când, din prostie,
M-am lăsat dusă-n lume, purtată de val
Și astfel sufletul mi-a fost dus în robie
Și-am ajuns bătaie de joc, în ultimul hal.

Cu fiecare zi pe care-o aveam,
Mă duceam mult mai rău în jos
Și, chiar de plină de dureri strigam,
Ignoram ajutorul ce-l aveam în Hristos.

Susțineam că mă distrez și că asta e viața,
Că trebuie să îmi trăiesc anii tinereții.
Știam că e la modă să stai până dimineața
La petreceri înconjurată de toți băieții.

Însă, toate aceste lucruri nu mă săturau
Și golul sufletului meu creștea întruna.
Nu găseam nimic în lume îndeajuns,
Nimic care să acopere total umbra

Lăsată de nevoia de dragoste și ajutor,
Protecție și afecțiunea de care mi-era dor,
O dragoste de Tată până atunci străină,
Cineva care să m-aline cu o mângâiere fină.

Așa a luat naștere ideea
Și vina pentru păcatul meu
Care au lăsat în mine dorința
De a mă apropia de Dumnezeu.

Cu timpul, am simțit că locul meu nu este
Printre lumea păcătoasă, rea, întunecoasă,
Că viața în felul ăsta nu e o filă de poveste
Și mi-am dorit tot mai mult ca să fiu scoasă.

Știam că există un Salvator, însă
Nu îndrăzneam să cer de la El
Ajutorul după care inima mi-era setoasă,
Pâinea cu care să mă hrănească El.

Deși Îl ignoram, cauza mi-era în fața Lui
Si, văzând dorința și nevoia mea,
S-a decis să trimită jertfa Fiului
Care a suferit, în locul meu, moartea.

Odată ce am acceptat oferta Lui
De a mă ajuta să scap de norul rău,
Am început să caut Fața Domnului
Si să aflu mai mult din Cuvântul Său.

Aici a avut loc schimbarea minții mele
Când, în loc de satisfacție, a venit regretul.
Dumnezeu m-a ajutat rupând lanțurile grele
Și astfel scoțându-mi din robie sufletul.

Am fost ca fiul risipitor al vremurilor vechi,
Plină de mândrie și ură pentru Tatăl meu,
Dar atunci când îmi curgeau picuri din ochi,
Nu m-a lăsat să pun pe altul în locul Său

Și-a schimbat un pic povestea, căutând
Salvarea mea El s-o pricinuiască.
Nu am venit eu la poarta Lui plângând,
Ci El Și-a dorit să mă găsească.

Ce mare dragoste de Dumnezeu
Ca, Cel care este Atotputernic,
Să Se pună la dispoziția mea la greu
Și să mă scoată din întuneric.

Cât de mult S-a-njosit Domnul pentru mine
Când S-a descoperit, deși nu-L căuta,
Unui suflet suferind, plin de ruine,
Ce uitat de lume și părăsit era.

Chiar dacă eu nu Îl căutam
Și nu aveam dorința să mă întorc acasă,
El m-a luat din drumul pe care umblam
Și-mpreună cu Biserica m-a făcut a Lui mireasă.

M-a ajutat de-atunci pe cale
Ochii să mi-i păstrez curați
Și, chiar de am greșit pe-alocuri,
Pașii mi-au fost de El redresați.

Am înțeles ce e iubirea,
Cea pe care-o căutam,
Am înțeles ce-i alinarea
După care atât strigam.

Doar la El am avut parte
De o mână caldă, alb veșmânt,
De-o prețioasă, scumpă Carte
În care este scris al Său Cuvânt.

Am înțeles atunci pe loc,
Când inima mi-a transformat,
Că am stricat în lume averea
Primită de la Împărat.

Împăratul Cel ceresc,
Nu vreun om neputincios.
Cel ce-mi spune, , Te iubesc!"
În orice fel e mai frumos.

Umblam prin lume rătăcită
Neștiind unde mă duc și cum,
Dar m-a luat Cel ce-mi zice, , fiică "
Și m-a-ntors pe al Lui drum.

M-a-nvelit în dragostea cu foc dorită
Ce nu știam unde-o găsesc
Și-a schimbat inima-mi mică
Într-un loc duhovnicesc.

Am fost un fiu risipitor
Umblând în lume, neștiind
Fiind parcă nepăsător
De anii mei care se sting.

Însă Isus a adus lumina,
Pierduta încă de mult,
Când pe umăr mi-a pus mâna
Chemându-mă să Îl ascult.

Și-abia de-atunci,
De când Îl urmez pe El,
Golul inimii e plin
Și-am dragoste în loc de ger.

Povestea-mi seamănă cu multe,
Spuse an de an la rând,
De suflete cândva pierdute,
Ostenite, seci, plângând,

Care-au fost cândva găsite
De Veșnicul lor Salvator
Transformându-le în rubine
Dintr-un pământ rece, muritor.

Și asta pentru că istoria se tot repetă
La fiecare om ce, parcă orb,
Se-ndreaptă tot mai mult către ispită
Uitându-L pe-al său Creator.

Însă Hristos, El, plin de milă,
Se coboară iar și iar.
Inima El ne-o alină
Și ne dă din al Lui har.

Deschideți ochii, voi popoare,
Și primiți-L pe Isus
Ca, în ziua Lui cea mare,
Să vă ia la ceruri, sus!

Amin!