“Fii lut nu piatră!”

De-atâtea ori privesc la tine
Şi îţi arăt problema ta,
Dar te prefaci că totu-i bine
Şi nu Mă laşi să pot lucra.

O, câte vreau să fac din tine,
Dar tu, nu vrei să te curăţi.
Le ţii pe toate strâns în sine
Şi slava Mea nu o arăţi.

De ce faci azi ce nu îmi place?
De ce mai spui că-s Domnul Tău?
Când rar privirea ţi se-ntoarce
Spre Mine şi Cuvântul Meu.

Ogorul Meu stă nelucrat
Semănătorul nu e gata
Şi numai spini s-au adunat
Şi te întreb: ” Cui dau răsplata?”

Fii lut în mâna Lui creştine
Şi lasă-L să te modeleze,
Dar mai întâi ce-i rău din tine
Stăpânul vrea să-nlătureze.

Iar de eşti piatră, niciodată,
Nu vei trăi spre slava Lui
Nu poate fi ea modelată
Când tu doar “Nu!” mereu îi spui

Azi spunei: “Da!”, predă-ţi viaţa
Smereştete pân la pământ.
În tine-Şi modelează faţa
Acel ce veşnic este sfânt.