Fii lângă noi, Doamne!

Fii lângă noi, Doamne!

Încă o zi îmi bate-n fereastră;
Pe alei, sunt triști castanii.
E ritmul, viața, o zi măreață!
Vremurile-au schimbat anii.
Noaptea, încet se duce la culcare,
Vântul întunecat risipește roua,
Mărgeanul iese lin din mare;
Plâng ochii... din nori plouă...
Lumina-i aprinsă-n vasul de lut,
În mine, un zgomot de dălți...
Las semn că lângă ”Tine” sunt.
Mă zbat, sap în inimă - peceți.
În lume... totul s-a schimbat!
Cu al ”Tău Cuvânt” mă întăresc!
Adevărul în lume!?... E neadevărat!
Lumină vreau să fiu, cât trăiesc.

Dospește în mine foc de jale...
Un sunet... inima-mi îngheață;
Zăngănit de arginți în depărtare,
Cumpără bucuria, și a lumii viață.
Mă uit ”SUS”... Nu mai e sidefiu cerul.
Iubirea, la mulți creștini s-a răcit.
În păcat s-a murdărit omul;
Lumea și-a pierdut speranțele.
Vino ”ISUSE”, în a creștinilor viață,
Suflă vânturile amăgirilor, deșarte!
Coboară în zori pe lumina de aramă,
Înviorează în noi, dorința pentru cer!
Ușile inimilor, noi le avem încă deschise.
Ascultă plânsul rugăciunilor de dor!
Flacările candelelor mereu sunt aprinse;
Îngropat e de mulți, al milei talant.

Doamne... părul îmi e nins...
Pe ramurile pomului, flori dalbe;
Primăverile tinereții, încet s-au dus,
Dar flacăra iubirii, în inimă arde,
Strâng pumnii... simt cum mă ard...
Nuferii credinței mele, albi lucesc,
Colbul stelelor, cu focul iubirii aprind;
Sunt lacrimile din nopți ce se căiesc...
Atâta liniște în inimă mi-ai dat!
Sufletul l-am învăluit în năframă,
Zbuciumul vieții, mi l-ai alungat.
Stau în așteptare, mă rog, veghez,
Căci totul, în viața aceasta e trecător.
Încercări... dureri... și umilință...
Unii se nasc... și alții mor...
Lumea, zidul necredinței și-l înalță.

S-au dezlănțuit uragane, vânturi; e urgie!
Credința-n -”Tine, vor s-o șteargă.
Mulți bâjbâie prin întuneric la răscruce.
Necredința, pe mulți, îi poartă-n ceață.
Noi stăm pe baricade... așteptăm...
Când vei veni pe-albastra zare!?
Venirea ” Ta” pe nori vrem, s-o vedem;
Cu adieri de răcoare și mult soare,
Coboară ” TU”- și ne salvează!
În lume, vremurile sunt tot mai grele;
Pune-n creștini, o nouă speranță!
Lumina” Ta” s-o emanăm în lume!
Înflăcărează focul dragostei-dintâi,
Când toate în lume, vor apune,
Mărește crezul și dorul de veșnicii,
Adună-Ți aleși! Răpește-i,
Pentru veșnicii!!!



PATTADA/11/03/2016