Fiecare-ncearca

Fiecare-ncearcă
1. Fiecare-ncearcă să se bucure-n viaţă
Fiindcă una are şi-i ca un fir de aţă.
Te gândeşti că-i scurtă şi tare se grăbeşte
Ajungi într-un sicriu cânt ai spune „peşte.”
De aceea ziua, noaptea şi la amiază
În Moldova este-nteresantă fază.
Cu paharu-n mână şi cu ţigara-n gură
Tineretu-ncepe marea dansatură.
Fete şi băieţi cu toţii laolaltă
După o beţie încep ca să se bată.
Unii în pereche se duc să se-nperecheze,
Alţii de la bătaie încep ca să viseze.
Totu-i tărăboi la stânga şi la dreapta
Unde nu te-ntoreci de sânge-i plină strada.
Parcă au căutat cu toţii fericire,
Numai că au dat peste nenorocire.

Prietene ascultă: Nu te chinui!
Pentru tine odată binele-a veni.
Numai să te-ntorci de la calea rea,
Acceptând să faci ce scrie în Biblie.

2. A doua zi dimineaţă capul se desface,
Lumea se-nvârteşte încolo şi încoace.
Cânt te uiţi în oglindă parcă ceva-ţi lipseşte,
Când te uiţi mai bine, un dinte nu mai este.
Sub ochii amândoi e-o vânătaie-nchisă
Şi buza cea de jos parcă e mai deschisă.
Te gândeşti la tine de are-n viaţă sens
Să bei şi să fumezi crezând că te distrez.
Dacă peste noapte ajungi nenorocit,
Te întreb amice: Pentru ce ai trăit?
Prietena a plecat, şi-a găsit pe altul
Te batjocoreşte şi vuieşte satul.
Nici măcar de lucru nu ai mai găsit,
Tot 50 de lei primeşti de la prăşit.
Vrei să faci ceva, aştepţi o transformare,
Dumnezeu de sus e unica scăpare.

3. Dar la domnişoare este interesant
În acelaşi timp tare de stresant.
După ce băiatul i-a spus că n-o iubeşte,
Apucă-n mână lama şi sângele ţâşneşte.
Sau vreo lună, două stă culcată-n pat,
Nu se mai gân deşte la şcoală, la-nvăţat.
De parcă peste dânsa a căzut pământul,
Vede înainte crucea şi mormântul.
Pentru alta este mai mare tragedie,
Nu-nţelege nimic ce poate ca să fie,
Se măreşte burta, se face tot mai mare.
Mama o jeleşte, tata habar n-are.
Viaţa e distrusă, s-a dus încet pe apă.
Timpul nu-l întorci să mai trăieşti o dată.
Şi-n final apare ultima-ntrebare:
„Unde-i fericirea care nu dispare?”