Fiecare dă ce are

La ceasul rugăciuni, în una din zile
Petru și Ioan s-au dus la templu, să se închine
La poarta numită frumoasa, pe unde-au intrat
Un olog, să ceară de milă, era așezat.

Petru și Ioan, când l-au observat
Țintă în ochii lui, adânc s-au uitat
I-au zis: "Uită-te la noi" ceva îți vom da
Ologul așteptând, la mâniile lor privea.

Petru i-a zis: argint și aur n-avem să-ți dăm
Dar îți dăm și noi ceva, din ceea ce avem
În numele Lui Isus, de mână l-au apucat
Scoală-te și umblă, zicându-i, l-au ridicat.

Îndată, tălpile și gleznele i sau întărit
Omul, sărind de bucurie, nu mai era de oprit
Bietul a fost olog din naștere, și n-a știut
Cum e să umbli, să fugi! să sară? niciodată n-a putut.

Acum plin de bucurie, de toate cele ce putea!
În văzul tuturor, umblând și sărind, pe Dumnezeu îl lăuda
Poporul îl cunoștea, ca cerșetorul olog, de la poartă
Acum erau plini de uimire, de minunea întâmplată

A fost o minune, ce Domnul, prin ucenici a făcut
Prin aceasta, oamenii de față, puterea i-au văzut.
Cu aceeași putere, lucrează și azi ca la-început
Și astăzi se oprește la porți, și dă tot așa de mult.

Astăzi, ca ucenici Domnului, nu putem spune:
Că argint și aur n-avem, în pungi și visterie
Dar nici ridică-ți patul, să spunem nu putem
Căci de lăcomia, de aur si argint, posedați suntem.

Pe săraci și cerșetori, peste tot îi întâlnim
Si darnici față de ei, oricare putem să fim
Dar ologilor! Ridică-te, nu oricine le poate spune
Această putere, nu stă în vorbe și intenții bune.

Poate n-o să ajungem puși la colțuri, să cerem
Și nici ologi, lipsiți și săraci ca alții nu suntem
Dar nu știm, ce se întâmplă și ce putem ajunge
Să dăm ce-avem în situații, ce inima ne frânge.

Dacă argint si aur n-avem, nevoiților de dăruit
Nici darul de-a spune: ridică-te, destul ai ologit
În rugăciune să ne purtăm, cum Domnul ne-a învățat
Și să-l lăsam pe El să ridice, așa cum a mai ridicat.

Și noi! să ne iubim uni pe alți, cu iubire să viețuim
Să dăruim ce-avem și uni de alți, să ne-îngrijim
Să ne rugăm pentru bolnavii, cu boli oricât de grele
Domnul ridică suferințele, El are putere peste ele.

Să dăm ce-avem, să nu ne fie tot timpul în gând
Că alții au nevoie numai, de-al nostru aur și argint.
Să dăm iubire și respect, surorile, frății trebuie prețuiți
Mai mult ca pe aurul ce se trece, cât și pe arginți.

Dacă am dat ieri sau astăzi, să nu regretăm mâine
Din pricina dărniciei, niciodată nu sărăcim de pâine
Darul, nu după mărime, ci din dragoste este prețuit
Răsplata nu aici primim, ci acolo sus, la timpul potrivit.

Generozitatea mare, nu înseamnă a da mult
Ci dacă e făcută, atunci când e de făcut
Oricât vei da, pe viitor, să nu-ti mai aduci-aminte
Și dacă primești niciodată să nu-ți iasă din minte.

Putem să dăruim, fără ca să iubim pe sărac
Dar nicicând să iubim, fără să dăruim cu drag
Ce facem pentru noi este trecător, nu se mai știe
Dar ce facem pentru alți, rămâne pentru veșnicie.

Felul dăruirii, mai mult decât darul prețuiește
Atunci când dărnicia, din inimă izvorăște
Domnul iubește pe orice dătător voios
Și îl răsplătește, din belșug și cu prisos.

Aruncă-ți pâinea pe ape, cândva se va-întoarce!
Dărnicia-i principiu Biblic, pentru tot ce se face.
Știm, prin dărnicia noastră, oricât de mare ar fi ea
Pe toți săraci și lipsiți, nu-i vom putea noi ajuta.

Dar Domnul are resurse mari, inepuizabile
Și ce nu putem noi, o face El mai departe
Pe tot pământul are oameni, devotați slujitori
Care pentru ce le-a dat, i se simt datori.

Mulți oameni au destul, n-au nevoie de aur și argint
Dar au mare nevoie, de-a mângâieri, bun cuvânt
Dacă ai darul, dă mângâierea prin vorbă alinătoare
Dacă întâlnești omul, ce de aceasta nevoie are.

Dă dragoste și bunătate, în lumea de rău încinsă
Căci cei mai mulți, în lume de acestea duc lipsă
Aur și argint, multă lume are și poate să dea
Dar nu! dragostea, înțelegerea, bunătatea si ascultarea.

Omul darnic, poate să dea la nevoie din ce are
Aur și argint sau altceva, material din posedare
Dar noi credincioși, ce mai mult ca acestea avem
Bunătate, iubire, pace și dragoste cu inimă largă să dăm.

Daruri ce de la Domnul, prin pocăință le-am primit
Nu numai pentru noi, ci s-avem și altora de dăruit
În toate să fim ca El, din inimă sa dăm ce-avem
Și ca Petru și Ioan, pe Domnul în toate să-l, arătăm.