Fetiţa mamei

Când ai venit pe lume, ţi-am spus: ”Bine-ai venit’’
Uitase-m draga mamei, ce mult am suferit,
Ţi-am pus întâia oară, un deget pe bărbie,
Căci n-am văzut vreodată, atâta gingăşie.

Am adormit zdrobită, târziu spre dimineaţă,
Şi te-am visat, un înger ce mă privea în faţă,
Căci î-mi răma-se chipul tău gingaş în privire,
Şi mă cuprinse teama, de-atâta fericire.

Când ma-m trezit în minte, aveam doar o dorinţă,
Să pot ţine în braţe, acea frumoasă fiinţă,
Să o sărut pe fruntea-i, atât de minunată,
Şi să-i zâmbesc cum nimeni, nu i-a zâmbit vreodată.

Te-am urmărit cu teamă, iubita mea fecioară,
De când, ai deschis ochii pentru întâia oară,
Şi-atunci când fiind bolnavă, plânge-ai un pic mai tare,
Simţeam în piept fetiţo, cum inima mă doare.

Mi-am şters de lacrimi ochii, cu colţul de năframă,
Când ai spus prima dată sfios cuvântul: , , Mamă’’
Frumoasă amintire, în minte-o să-mi rămână,
Întâii paşi cu temă, cum mă srângea-i de mână.

Î- mi va rămâne-o carte, de amintiri senine,
Copilăria-ţi scumpă, trăită lângă mine,
Întâia zi de şcoală, cât erai de drăguţă!
Când î-ţi pune-am cu lacrimi, un sandvici în gentuţă.

Nu m-am simţit vreodată, în inimă mai goală,
Decât în dimineaţa, când ai plecat spre şcoală.
De-atunci trăiesc într-una cu chipul tău în minte,
Te pomenesc cu lacrimi, în ruga mea fierbinte.

Învăţătura sfântă, în minte să-ţi rămână,
Şi când nu sunt cu tine, să mergi mână în Mână,
Cu Dumnezeul care, în Marea-I Îndurare,
M-i te-a adus pe lume, şi-apoi te-a făcut mare.

Azi tu î-mi porţi de grijă, şi mă priveşti cu teamă,
Nu cumva să se-ntâmple, vre-un rău cu scumpa mamă,
Iar eu te-ating sfioasă, pe ochi şi pe guriţă,
Că-n mintea mea şi astăzi, eşti, , Scumpa mea fetiţă"